miercuri, 19 octombrie 2011

REVISTA “MELIDONIUM” - DIALOG CULTURAL



Vasilica Grigoraş

O bună şi dragă prietenă, poeta Mariana Gurza din Timişoara mi-a trimis ca document ataşat unui mail  revista “Melidonium”. Am deschis fişierul, am răsfoit (electronic) revista şi citit, la început, pe diagonală. Am urmărit semnatarii articolelor şi am fost impresionată de câte nume sonore ale culturii, spritualităţii, istoriei, literaturii româneşti am întâlnit. Aici, în această revistă îşi dau mâna filosofia şi religia, cultura cu istoria, literatura cu arta, valoarea cu spritele înalte, mândria de a fi român cu smerenia creştină la ea acasă. Astfel revista se impune, pe de o parte, prin caracterul său enciclopedic, iar pe de altă parte prin caracterul sistemic plecând de la valorile locale, spre cele zonale,  naţionale până la recunoaşteri universale.
Includerea creaţiilor unor autori dovedeşte preocuparea colectivului de redacţie al revistei de a promova certele valori ale neamului sau a unor potenţiale valori, autentificate sau nu de vreme, exegeţi sau simpli iubitori de frumos. A da o şansă cuiva de a-şi prezenta creaţia, opera este dovadă de iubire.
Ca bibliotecar timp de aproape trei decenii am fost surprinsă deosebit de plăcut de strategia de colaborare a revistei Melidonium. Pentru alcătuirea revistei au o abordare inteligentă şi merituasă  prin antrenarea slujitorilor cărţii şi culturii romaşcane, bibliotecari implicaţi cu toată fiinţa în migăloasa şi interesanta lor muncă, aplecaţi cu temeinicie spre studiu şi cercetare, scris cu patos şi har, iar toate roadele strădaniei lor  dăruindu-le semenilor, de la ţâncii din ludotecă, elevi şi studenţi, populaţie activă de diferite ocupaţii şi formaţii profesionale până la pensionarii lipsiţi de mijloace financiare pentru a-şi mai mângâia mintea şi sufletul cu o carte sau o revistă cumpărată.
Pentru că bibliotecarii, muzeografii sunt şi oameni, pot uita şi ei nume, date, fapte, evenimente,  întâmplări dar au o calitate de netăgăduit, deţin ştiinţa şi arta de a tezauriza informaţiile şi documentele omenirii, începând cu cele de lângă ei, din locul în care s-au născut, au învăţat sau au muncit. Aceasta este adevărata cultură locală, iar aceasta însumată formează cultura naţională care ne identifică naţia şi poporul. Ori astăzi, mai mult ca oricând avem nevoie de dovezi şi argumente palpabile de a ne susţine originea, istoria, cultura, credinţa plecând  chiar de  la izvoare, de la rădăcini până la ceea ce gândim, creăm şi realizăm astăzi.
Prin evocarea personalităţii părintelui Ciprian Zaharia, cu o viaţă închinată slujirii Domnului, ajutorului aproapelui, construirii şi dezvoltării a tot ce este de folos omului şi plăcut Domnului, revista sporeşte în calitate şi impune respect şi admiraţie. Probabil aceste trăsături le-a lăsat moştenire urmaşilor săi, oameni destoinici ai culturii din Roman. De altfel, evocarea părintelui sus menţionat,  nu este singulară, ci sunt aduse în atenţia cititorilor personalităţi din toate domeniile cunoaşterii umane.
Revista mi-a oferit prilejul de a călători în timp cu mare drag şi recunoştinţă faţă de anumite personalităţi întâlnite în decursul vieţii. Gândul mi-a zburat spre anii studenţiei, spre profesorii mei dragi din universitate, printre care prof. univ.  dr. Tudor Ghideanu.
Este o onoare pentru această revistă să aibă colaboratori de talia intelectuală a  profesorului Ghideanu, a   lui Dan Ciachir, Daniel Corbu, Constantin Tomşa, Ovidiu Trifan şi mulţi alţii.
Prin „Periplu Romaşcan” inclus în paginile revistei se dă şansa cititorilor să întreprindă un pelerinaj virtual într-o zonă binecuvântată de Dumnezeu. Şi, Doamne, ce mare nevoie avem să fim mai aproape cu sufletul şi cu ochii minţii de oameni şi locuri pline de sfinţenie!
Felicit sincer colectivul redacţional, în mod special pe doamna Emilia Ţuţuianu Dospinescu care şi-a asumat acestă minunată dar grea misiune de editare a revistei „Melodonium” în aceste vremuri deloc agreabile pentru români şi România.  O recomand toturor doritorilor de lectură, studiu şi de ce nu, pour loisir. Dragi români, avem nevoie de cultură ca de aer!
Posted on 11:52 / 0 comentarii / Read More

miercuri, 12 octombrie 2011

Eveniment cultural la Husi - Dialog - octombrie 2011


DIALOG: [versuri], Bucureşti, Oscar Print, 2011 de Ana Anton şi ValentinaTeclici
                                                                        Articol scris de Vasilica Grigoraş

Vineri, 7 octombrie 2011, a avut loc la Biblioteca Municipală „Mihai Ralea” din Huşi, judeţul Vaslui, o activitate culturală de o înaltă ţinută intelectuală.

Colegii bibliotecari din Huşi şi-au propus să comemoreze 25 de ani de la trecerea în nefiinţă a poetului huşean Ioan Alexandru Angheluş şi să lanseze cartea „Dialog” scrisă de două talente lirice, Ana Anton şi Valentina Teclici,  descoperite, încurajate şi promovate de mentorul lor, poetul comemorat. Lumina maestrului este veşnic prezentă prin opera sa  şi prin discipolii săi. De asemenea a fost lansat şi un număr din revista „Cronica Veche”, dedicat celui plecat în lumea celor drepţi la numai 48 de ani. Nici nu se putea gândi mai frumos această manifestare culturală.

În Huşi a fost şi, din fericire mai există un nucleu de oameni de cultură care ştiu să aprecieze valoarea artistică şi literară autentică, fiind urmaşi merituoşi ai unor înaintaşi confirmaţi de public şi vreme, intraţi în panoplia culturală românească. 

Printre cei care au participat la acţiune s-au numărat dramaturgul, prozatorul şi publicistul Mircea Radu Iacoban, scriitorul, criticul literar Teodor Pracsiu, scriitorul, eminescologul, prof. dr. Theodor Codreanu care a fost şi moderatorul activităţii. A participat un public numeros, mulţi dintre participanţi dând glas unor gânduri de apreciere şi admiraţie despre profesorul I.Al. Angheluş felicitând  sincer cele două poete cu rădăcini huşene pentru poeziile publicate şi,  de asemenea pe organizatorii manifestărilor, colectivul bibliotecii municipale, în frunte cu inimosul şi entuziastul om de cultură Constantin Donose.

Am dat curs invitaţiei de a participa la această întrunire de suflet şi spirit moldav, românesc. Este un privilegiu să mergi la Huşi în această perioadă de toamnă însorită, să străbaţi dealurile înconjurătoare, plimbându-ţi privirea când pe-o parte când de alta  a sensului de mers pentru a savura cromatica dumnezeiască a pădurilor de foioase. Nici nu te mai deranjează faptul că trebuie să te opreşti de patru ori la trecere de cale ferată, ci te bucuri de acest răgaz să mai admiri priveliştea, parcă desprinsă din poveşti.

Mă număr şi eu printre cei care au avut bucuria de a o cunoaşte pe Valentina Teclici cu mulţi ani în urmă. Ne-am cunoscut în perioada admiterii la Facultate şi de atunci suntem prietene. Oriunde am fost, orice am făcut, prietenia noastră ne-a însoţit şi a sporit continuu. Avem multe amintiri deosebit de plăcute de-a lungul anilor.

Locuind în Noua Zeelanda din 2002, Valentina Teclici simte vital nevoia să ţină legătura cu ţara, cu neamul, cu limba română şi înţelege să facă acest lucru şi prin poezie, prin scris. Da, prin poezie, şi ce este poezia dacă nu e glăsuire, simţire, dragoste,  lumină? Pentru că, deşi la "capătul pământului", poartă în suflet dorul de ţară, de pământul românesc.
Când a revenit în România în anul 2009, mi-a spus «Mulţumesc Cerului că am ajuns în acest concediu în România. Ştii de ce mi-a fost cel mai dor? Nu ştiu, i-am zis.  Să râd ROMÂNEŞTE». Este o metaforă? Poate, dar dezvăluie un DOR autentic de vatră, de rădăcini, de cultură, de umorul românesc. Nu mi-am imaginat că există şi un asemenea dor.

Fiind o fire comunicativă, deschisă, altruistă, Valentina are mulţi prieteni şi m-aş referi de această dată la doamna Ana Anton. Au locuit pe aceeaşi stradă, au urmat aceeaşi grădiniţă, au fost colege de clasă şi de cenaclu, iar pentru creaţiile lor literare au primit diferite premii.

Regăsindu-se după ani, chiar decenii, Ana şi Valentina au dorit să-şi  sărbătorească prietenia prin poezie, prin publicarea unei plachete de versuri, iar eu prin această apariţie lirică, am mai câştigat o prietenă, pe Ana care locuieşte actualmente în oraşul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. Ca martoră la actul de creaţie, la naşterea cărţii "Dialog”, mărturisesc cu mâna pe inimă că ambele autoare  mi-au încântat mintea şi mi-au delectat sufletul cu poeziile lor inspirate şi profunde.

Ideea acestei cărţi este originală şi deosebit de interesantă. Cel puţin, eu nu am cunoştinţă să fi citit vreo carte asemănătoare. Autoarele au convenit să stabilească fiecare un număr egal de subiecte, care dau şi titlul poeziilor: Copilărie, Pasăre, Viaţă, Dragoste, Temă liberă, Inspiraţie, Muzică, Dans, Portret, Călătorie.

Temele abordate sunt în număr de 10, poate nu întâmplător. Sugerează ideea de  DECALOG al vieţii. Să-ţi trăieşti viaţa, dar să rămâi copil, (să te copilăreşti din când în când). Întotdeauna să ai dorinţa şi puterea de a merge mai departe, ca pasărea în zbor pentru a-ţi împlini visele. Iubirea este temelia şi substanţa vieţii. Să ai inspiraţia să cânţi şi să dansezi, să-ţi croieşti un portret al tău cu care să te simţi bine şi să călătoreşti în timp, pe potecile sufletului sau în cele patru zări.

Oraşul Huşi este oraşul copilăriei şi adolescenţei autoarelor.
În urbea în care au deprins cei şapte ani de-acasă, au urmat şcoala,  s-au îndrăgostit, au învăţat ce este iubirea, s-au bucurat de ea şi au învăţat să dăruiască iubire, Ana şi Valentina au cules seva creaţiei pe care, cu talent şi har, au făcut-o roditoare. 
Sunt convinsă că pentru Ana şi Valentina, acele vremuri au însemnat universul lor existenţial, cultural, dar şi sufletesc, spiritual. Nu este întâmplător că prima poezie din placheta publicată se intitulează COPILĂRIE, în care fiecare autoare, cu harul şi inspiraţia ei a prezentat acea perioadă binecuvântată, din care fac parte livezile cu pomii roditori, crângurile huşene, jocul copiilor lipsiţi de griji, poveştile şi basmele citite, bunicii...  O perioadă plină de trăiri şi emoţii suave, gingaşe,  dar, vai, a trecut atât de repede!
În această poezie, nu numai tema este comună celor două autoare, ci şi dorinţa lor de a-şi păstra „Copilăria” într-un colţ al inimii pentru întreaga viaţă.

Deşi poeziile sunt create pe aceeaşi temă, cu elemente ale naturii comune, cu dorinţe comune, totuşi, ca stil şi mod de creaţie, ele se deosebesc, acest lucru dovedind originalitatea autoarelor. Dacă Ana Anton exclamă „Nu te las copilărie / Să mă părăseşti vreodată”... sau „Colorată şi rotundă, / năzdrăvană şi fierbinte, / nu mă laşi, neastâmpărato, / să îmbătrânesc cuminte!”, pentru Valentina Teclici,  Copilăria face parte din fiinţa sa, este componentă perpetuă a vieţii sale: „În zori simt pe obraz / Sărutul copilului din mine. / Inspirat, condeiul vieţii / Continuă să scrie / Capitolul numit copilărie.”

Aşadar, poezia lor construită pe o temă dată,  nu este o poezie „în tipar”, este o poezie liberă, ambele autoare au sporit talantul liric. Ideea de a scrie o poezie pe o „Temă liberă” confirmă nemărginita lor imaginaţie şi putere de creaţie.   
Poezia celor două autoare abundă în figuri de stil, metafora este la ea acasă, stilul este uneori direct, alteori subtil,  dând posibilitatea cititorului să-şi manifeste libertatea de înţelegere şi trăire poetică.

Felicit din tot sufletul pe prietenele noastre, Valentina şi Ana pentru darurile minunate pe care ni le-au oferit spre lectură, le doresc multă sănătate, inspiraţie şi noi apariţii editoriale şi recomand cu multă căldură răgazul de a sta în „DIALOG” cu cele două autoare,   răsfoind paginile cu poezii de o rară frumuseţe artistică, în care imaginaţia şi fantezia autoarelor au zburdat în neantul spiritului şi au plonjat pe cerul bucuriei de a trăi.


Dar, cel mai bine ne poate vorbi despre autoare poezia lor.

TEMĂ LIBERĂ
                         Ana Anton
De când te-ai topit în plâns
macii te-au ales
să le fii grădină
pentru rugăciunea lor
de dinspre ziuă...
Se aude în sângele nostru
cum plânge Manole
cu fruntea în palmele Anei
iar în fiinţele noastre
trunchiuri de timp
şiroind în lumină
sapă înaltul...
şi-ngână căderea din ziduri...
... Vine femeia...
Ana-şi grăbeşte sfârşitul...
Ea este ploaia,
Manole e zidul
Ea este izbânda
Şi începutul.
Manole-i mândria...
şi lutul...


TEMĂ LIBERĂ                                                                                                                                             Valentina Teclici
Mă simt ca un copil                                                                                                                           În faţa raftului cu dulciuri.                                                                                                        Tentaţiile cântă ca sirenele                                                                                                                  Şi mi-e greu să aleg.
Aş putea scrie                                                                                                                             Despre oraşul natal.                                                                                                                 Acolo, mai toţi oamenii                                                                                                               Au întors dealurile                                                                                                                                 Cu crestele în jos,                                                                                                                             Au tăiat speranţei o aripă                                                                                                                Şi-au dat-o copiilor                                                                                                                                Să zboare în lume.                                                                                                                           Acolo rudele şi prietenii                                                                                                    Continuă să coacă cozonac                                                                                                               Şi-l împart cu cei                                                                                                                     Ce revin pentru-o oră                                                                                                               Să-şi oblojească rădăcinile                                                                                                                     Şi să recapituleze valorile.
Aş putea scrie despre timpul                                                                                           Când am fost prinţesa cărţilor,                                                                                             Logodită-n secret                                                                                                                              Cu toţi scriitorii inimii,                                                                                                         Când cărţile lor                                                                                                                           Mă slujeau ca soldaţii                                                                                                                 Şi pierdeam şi cuceream                                                                                                 Împreună                                                                                                                              Bătăliile vieţii.
Aş putea scrie                                                                                                                             Despre acest moment                                                                                                                Când pasărea tui                                                                                                                    Cântă binecuvântarea                                                                                                   Depărtărilor                                                                                                                                   În lămâiul din faţa ferestrei.                                                                                                  Dar mi-e greu să aleg                                                                                                                 O temă liberă                                                                                                                                   Când puterea de-a alege                                                                                                            Îmi aparţine.                                                                                                                                       De-aceea las acestă pagină                                                                                                               Albă şi liberă,                                                                                                                                  Să scrii pe ea orice doreşti                                                                                                               Măria ta, cititorule.

Posted on 21:01 / 0 comentarii / Read More

marți, 4 octombrie 2011

Circuit în Moldova, de praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva


În luna octombrie Cercul Studențesc ”Floarea de Foc” organizează un circuit în Moldova cu ocazia praznicului Sfintei Cuvioase Parascheva.

Circuitul se va desfășura în perioada 13-16 octombrie, iar programul celor 4 zile va fi următorul:

Ziua I (joi): București (plecare la ora 06:30 de la baza Dealului Patriarhiei - zona Unirii) – Buzău – Focșani – Tecuci – Bârlad – Vaslui – Iași – Mănîstirea Cetățuia – Catedrala Mitropolitană cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva (vom participa la slujba privegherii și ne vom închina la sfintele moaște)

Ziua II (vineri): După Sfânta Liturghie părăsim Iașiul și vom continua cu următorul traseu: Târgu Frumos – Pașcani – Ruginoasa și Palatul lui Alexandru Ioan Cuza – Târgu Neamț - Cetatea Neamțului – Mănăstirea Neamț - Mănăstirea Sihăstria (cazare și masă)

Ziua III (sâmbătă): Mănăstirea Secu – Mănăstirea Agapia – Mănăstirea Văratec – Piatra Neamț - Bacău – Mănăstirea Sfântul Sava (cazare)

Ziua IV (duminică): Onești – Biserica monument din Borzești (locul natal al lui Ștefan cel Mare) – Măn. Bogdana – Adjud – Mărășești și Mausoleul de la Mărășești – Focșani – Buzău – București.

PREȚ: 190 LEI

Notă:    * Programul pelerinajului poate suferi mici modificări.
             ** Pelerinajul se adresează tinerilor, studenților și elevilor.

Contact și detalii: Flavian Mazilu: 0748032312 / 0760058804 .

Vă rugăm să confirmați participarea la acest pelerinaj la adresa de e-mail contact@floareadefoc.rosau telefonic, pe Flavian. 

De asemenea, cei care doresc să meargă la Iași de praznicul Sfintei Parascheva, însă nu pot pleca din București în zilele lucrătoare, se pot alătura grupului de tineri care vor pleca în seara zilei de 14 octombrie. Vom merge cu trenul rapid 663 care pleacă din București la ora 23:00.
Contact: Eugen Jercan 0761534466 / 0720190081



P.S. - Dacă doriți, transmiteți mai departe acest anunț.
Posted on 17:36 / 0 comentarii / Read More
 
Copyright © 2011. proDiaspora - pentru românii de pretutindeni . All Rights Reserved
Home | Despre | Contact