REVISTA “MELIDONIUM” - DIALOG CULTURAL

Vasilica Grigoraş

O bună şi dragă prietenă, poeta Mariana Gurza din Timişoara mi-a trimis ca document ataşat unui mail  revista “Melidonium”. Am deschis fişierul, am răsfoit (electronic) revista şi citit, la început, pe diagonală. Am urmărit semnatarii articolelor şi am fost impresionată de câte nume sonore ale culturii, spritualităţii, istoriei, literaturii româneşti am întâlnit. Aici, în această revistă îşi dau mâna filosofia şi religia, cultura cu istoria, literatura cu arta, valoarea cu spritele înalte, mândria de a fi român cu smerenia creştină la ea acasă. Astfel revista se impune, pe de o parte, prin caracterul său enciclopedic, iar pe de altă parte prin caracterul sistemic plecând de la valorile locale, spre cele zonale,  naţionale până la recunoaşteri universale.

Includerea creaţiilor unor autori dovedeşte preocuparea colectivului de redacţie al revistei de a promova certele valori ale neamului sau a unor potenţiale valori, autentificate sau nu de vreme, exegeţi sau simpli iubitori de frumos. A da o şansă cuiva de a-şi prezenta creaţia, opera este dovadă de iubire.

Ca bibliotecar timp de aproape trei decenii am fost surprinsă deosebit de plăcut de strategia de colaborare a revistei Melidonium. Pentru alcătuirea revistei au o abordare inteligentă şi merituasă  prin antrenarea slujitorilor cărţii şi culturii romaşcane, bibliotecari implicaţi cu toată fiinţa în migăloasa şi interesanta lor muncă, aplecaţi cu temeinicie spre studiu şi cercetare, scris cu patos şi har, iar toate roadele strădaniei lor  dăruindu-le semenilor, de la ţâncii din ludotecă, elevi şi studenţi, populaţie activă de diferite ocupaţii şi formaţii profesionale până la pensionarii lipsiţi de mijloace financiare pentru a-şi mai mângâia mintea şi sufletul cu o carte sau o revistă cumpărată.

Pentru că bibliotecarii, muzeografii sunt şi oameni, pot uita şi ei nume, date, fapte, evenimente,  întâmplări dar au o calitate de netăgăduit, deţin ştiinţa şi arta de a tezauriza informaţiile şi documentele omenirii, începând cu cele de lângă ei, din locul în care s-au născut, au învăţat sau au muncit. Aceasta este adevărata cultură locală, iar aceasta însumată formează cultura naţională care ne identifică naţia şi poporul. Ori astăzi, mai mult ca oricând avem nevoie de dovezi şi argumente palpabile de a ne susţine originea, istoria, cultura, credinţa plecând  chiar de  la izvoare, de la rădăcini până la ceea ce gândim, creăm şi realizăm astăzi.

Prin evocarea personalităţii părintelui Ciprian Zaharia, cu o viaţă închinată slujirii Domnului, ajutorului aproapelui, construirii şi dezvoltării a tot ce este de folos omului şi plăcut Domnului, revista sporeşte în calitate şi impune respect şi admiraţie. Probabil aceste trăsături le-a lăsat moştenire urmaşilor săi, oameni destoinici ai culturii din Roman. De altfel, evocarea părintelui sus menţionat,  nu este singulară, ci sunt aduse în atenţia cititorilor personalităţi din toate domeniile cunoaşterii umane.

Revista mi-a oferit prilejul de a călători în timp cu mare drag şi recunoştinţă faţă de anumite personalităţi întâlnite în decursul vieţii. Gândul mi-a zburat spre anii studenţiei, spre profesorii mei dragi din universitate, printre care prof. univ.  dr. Tudor Ghideanu.

Este o onoare pentru această revistă să aibă colaboratori de talia intelectuală a  profesorului Ghideanu, a   lui Dan Ciachir, Daniel Corbu, Constantin Tomşa, Ovidiu Trifan şi mulţi alţii.

Prin „Periplu Romaşcan” inclus în paginile revistei se dă şansa cititorilor să întreprindă un pelerinaj virtual într-o zonă binecuvântată de Dumnezeu. Şi, Doamne, ce mare nevoie avem să fim mai aproape cu sufletul şi cu ochii minţii de oameni şi locuri pline de sfinţenie!

Felicit sincer colectivul redacţional, în mod special pe doamna Emilia Ţuţuianu Dospinescu care şi-a asumat acestă minunată dar grea misiune de editare a revistei „Melodonium” în aceste vremuri deloc agreabile pentru români şi România.  O recomand toturor doritorilor de lectură, studiu şi de ce nu, pour loisir. Dragi români, avem nevoie de cultură ca de aer!

Posted on 11:52 / 0 comentarii / Read More

Eveniment cultural la Husi - Dialog - octombrie 2011

DIALOG: [versuri], Bucureşti, Oscar Print, 2011 de Ana Anton şi ValentinaTeclici

                                                                        Articol scris de Vasilica Grigoraş

Vineri, 7 octombrie 2011, a avut loc la Biblioteca Municipală „Mihai Ralea” din Huşi, judeţul Vaslui, o activitate culturală de o înaltă ţinută intelectuală.

Colegii bibliotecari din Huşi şi-au propus să comemoreze 25 de ani de la trecerea în nefiinţă a poetului huşean Ioan Alexandru Angheluş şi să lanseze cartea „Dialog” scrisă de două talente lirice, Ana Anton şi Valentina Teclici,  descoperite, încurajate şi promovate de mentorul lor, poetul comemorat. Lumina maestrului este veşnic prezentă prin opera sa  şi prin discipolii săi. De asemenea a fost lansat şi un număr din revista „Cronica Veche”, dedicat celui plecat în lumea celor drepţi la numai 48 de ani. Nici nu se putea gândi mai frumos această manifestare culturală.

În Huşi a fost şi, din fericire mai există un nucleu de oameni de cultură care ştiu să aprecieze valoarea artistică şi literară autentică, fiind urmaşi merituoşi ai unor înaintaşi confirmaţi de public şi vreme, intraţi în panoplia culturală românească. 

Printre cei care au participat la acţiune s-au numărat dramaturgul, prozatorul şi publicistul Mircea Radu Iacoban, scriitorul, criticul literar Teodor Pracsiu, scriitorul, eminescologul, prof. dr. Theodor Codreanu care a fost şi moderatorul activităţii. A participat un public numeros, mulţi dintre participanţi dând glas unor gânduri de apreciere şi admiraţie despre profesorul I.Al. Angheluş felicitând  sincer cele două poete cu rădăcini huşene pentru poeziile publicate şi,  de asemenea pe organizatorii manifestărilor, colectivul bibliotecii municipale, în frunte cu inimosul şi entuziastul om de cultură Constantin Donose.

Am dat curs invitaţiei de a participa la această întrunire de suflet şi spirit moldav, românesc. Este un privilegiu să mergi la Huşi în această perioadă de toamnă însorită, să străbaţi dealurile înconjurătoare, plimbându-ţi privirea când pe-o parte când de alta  a sensului de mers pentru a savura cromatica dumnezeiască a pădurilor de foioase. Nici nu te mai deranjează faptul că trebuie să te opreşti de patru ori la trecere de cale ferată, ci te bucuri de acest răgaz să mai admiri priveliştea, parcă desprinsă din poveşti.

Mă număr şi eu printre cei care au avut bucuria de a o cunoaşte pe Valentina Teclici cu mulţi ani în urmă. Ne-am cunoscut în perioada admiterii la Facultate şi de atunci suntem prietene. Oriunde am fost, orice am făcut, prietenia noastră ne-a însoţit şi a sporit continuu. Avem multe amintiri deosebit de plăcute de-a lungul anilor.

Locuind în Noua Zeelanda din 2002, Valentina Teclici simte vital nevoia să ţină legătura cu ţara, cu neamul, cu limba română şi înţelege să facă acest lucru şi prin poezie, prin scris. Da, prin poezie, şi ce este poezia dacă nu e glăsuire, simţire, dragoste,  lumină? Pentru că, deşi la "capătul pământului", poartă în suflet dorul de ţară, de pământul românesc.

Când a revenit în România în anul 2009, mi-a spus «Mulţumesc Cerului că am ajuns în acest concediu în România. Ştii de ce mi-a fost cel mai dor? Nu ştiu, i-am zis.  Să râd ROMÂNEŞTE». Este o metaforă? Poate, dar dezvăluie un DOR autentic de vatră, de rădăcini, de cultură, de umorul românesc. Nu mi-am imaginat că există şi un asemenea dor.

Fiind o fire comunicativă, deschisă, altruistă, Valentina are mulţi prieteni şi m-aş referi de această dată la doamna Ana Anton. Au locuit pe aceeaşi stradă, au urmat aceeaşi grădiniţă, au fost colege de clasă şi de cenaclu, iar pentru creaţiile lor literare au primit diferite premii.

Regăsindu-se după ani, chiar decenii, Ana şi Valentina au dorit să-şi  sărbătorească prietenia prin poezie, prin publicarea unei plachete de versuri, iar eu prin această apariţie lirică, am mai câştigat o prietenă, pe Ana care locuieşte actualmente în oraşul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. Ca martoră la actul de creaţie, la naşterea cărţii "Dialog”, mărturisesc cu mâna pe inimă că ambele autoare  mi-au încântat mintea şi mi-au delectat sufletul cu poeziile lor inspirate şi profunde.

Ideea acestei cărţi este originală şi deosebit de interesantă. Cel puţin, eu nu am cunoştinţă să fi citit vreo carte asemănătoare. Autoarele au convenit să stabilească fiecare un număr egal de subiecte, care dau şi titlul poeziilor: Copilărie, Pasăre, Viaţă, Dragoste, Temă liberă, Inspiraţie, Muzică, Dans, Portret, Călătorie.

Temele abordate sunt în număr de 10, poate nu întâmplător. Sugerează ideea de  DECALOG al vieţii. Să-ţi trăieşti viaţa, dar să rămâi copil, (să te copilăreşti din când în când). Întotdeauna să ai dorinţa şi puterea de a merge mai departe, ca pasărea în zbor pentru a-ţi împlini visele. Iubirea este temelia şi substanţa vieţii. Să ai inspiraţia să cânţi şi să dansezi, să-ţi croieşti un portret al tău cu care să te simţi bine şi să călătoreşti în timp, pe potecile sufletului sau în cele patru zări.

Oraşul Huşi este oraşul copilăriei şi adolescenţei autoarelor.

În urbea în care au deprins cei şapte ani de-acasă, au urmat şcoala,  s-au îndrăgostit, au învăţat ce este iubirea, s-au bucurat de ea şi au învăţat să dăruiască iubire, Ana şi Valentina au cules seva creaţiei pe care, cu talent şi har, au făcut-o roditoare. 

Sunt convinsă că pentru Ana şi Valentina, acele vremuri au însemnat universul lor existenţial, cultural, dar şi sufletesc, spiritual. Nu este întâmplător că prima poezie din placheta publicată se intitulează COPILĂRIE, în care fiecare autoare, cu harul şi inspiraţia ei a prezentat acea perioadă binecuvântată, din care fac parte livezile cu pomii roditori, crângurile huşene, jocul copiilor lipsiţi de griji, poveştile şi basmele citite, bunicii...  O perioadă plină de trăiri şi emoţii suave, gingaşe,  dar, vai, a trecut atât de repede!

În această poezie, nu numai tema este comună celor două autoare, ci şi dorinţa lor de a-şi păstra „Copilăria” într-un colţ al inimii pentru întreaga viaţă.

Deşi poeziile sunt create pe aceeaşi temă, cu elemente ale naturii comune, cu dorinţe comune, totuşi, ca stil şi mod de creaţie, ele se deosebesc, acest lucru dovedind originalitatea autoarelor. Dacă Ana Anton exclamă „Nu te las copilărie / Să mă părăseşti vreodată”... sau „Colorată şi rotundă, / năzdrăvană şi fierbinte, / nu mă laşi, neastâmpărato, / să îmbătrânesc cuminte!”, pentru Valentina Teclici,  Copilăria face parte din fiinţa sa, este componentă perpetuă a vieţii sale: „În zori simt pe obraz / Sărutul copilului din mine. / Inspirat, condeiul vieţii / Continuă să scrie / Capitolul numit copilărie.”

Aşadar, poezia lor construită pe o temă dată,  nu este o poezie „în tipar”, este o poezie liberă, ambele autoare au sporit talantul liric. Ideea de a scrie o poezie pe o „Temă liberă” confirmă nemărginita lor imaginaţie şi putere de creaţie.   

Poezia celor două autoare abundă în figuri de stil, metafora este la ea acasă, stilul este uneori direct, alteori subtil,  dând posibilitatea cititorului să-şi manifeste libertatea de înţelegere şi trăire poetică.

Felicit din tot sufletul pe prietenele noastre, Valentina şi Ana pentru darurile minunate pe care ni le-au oferit spre lectură, le doresc multă sănătate, inspiraţie şi noi apariţii editoriale şi recomand cu multă căldură răgazul de a sta în „DIALOG” cu cele două autoare,   răsfoind paginile cu poezii de o rară frumuseţe artistică, în care imaginaţia şi fantezia autoarelor au zburdat în neantul spiritului şi au plonjat pe cerul bucuriei de a trăi.

Dar, cel mai bine ne poate vorbi despre autoare poezia lor.

TEMĂ LIBERĂ

                         Ana Anton

De când te-ai topit în plâns

macii te-au ales

să le fii grădină

pentru rugăciunea lor

de dinspre ziuă...

Se aude în sângele nostru

cum plânge Manole

cu fruntea în palmele Anei

iar în fiinţele noastre

trunchiuri de timp

şiroind în lumină

sapă înaltul...

şi-ngână căderea din ziduri...

... Vine femeia...

Ana-şi grăbeşte sfârşitul...

Ea este ploaia,

Manole e zidul

Ea este izbânda

Şi începutul.

Manole-i mândria...

şi lutul...

TEMĂ LIBERĂ                                                                                                                                             Valentina Teclici

Mă simt ca un copil                                                                                                                           În faţa raftului cu dulciuri.                                                                                                        Tentaţiile cântă ca sirenele                                                                                                                  Şi mi-e greu să aleg.

Aş putea scrie                                                                                                                             Despre oraşul natal.                                                                                                                 Acolo, mai toţi oamenii                                                                                                               Au întors dealurile                                                                                                                                 Cu crestele în jos,                                                                                                                             Au tăiat speranţei o aripă                                                                                                                Şi-au dat-o copiilor                                                                                                                                Să zboare în lume.                                                                                                                           Acolo rudele şi prietenii                                                                                                    Continuă să coacă cozonac                                                                                                               Şi-l împart cu cei                                                                                                                     Ce revin pentru-o oră                                                                                                               Să-şi oblojească rădăcinile                                                                                                                     Şi să recapituleze valorile.

Aş putea scrie despre timpul                                                                                           Când am fost prinţesa cărţilor,                                                                                             Logodită-n secret                                                                                                                              Cu toţi scriitorii inimii,                                                                                                         Când cărţile lor                                                                                                                           Mă slujeau ca soldaţii                                                                                                                 Şi pierdeam şi cuceream                                                                                                 Împreună                                                                                                                              Bătăliile vieţii.

Aş putea scrie                                                                                                                             Despre acest moment                                                                                                                Când pasărea tui                                                                                                                    Cântă binecuvântarea                                                                                                   Depărtărilor                                                                                                                                   În lămâiul din faţa ferestrei.                                                                                                  Dar mi-e greu să aleg                                                                                                                 O temă liberă                                                                                                                                   Când puterea de-a alege                                                                                                            Îmi aparţine.                                                                                                                                       De-aceea las acestă pagină                                                                                                               Albă şi liberă,                                                                                                                                  Să scrii pe ea orice doreşti                                                                                                               Măria ta, cititorule.

Posted on 21:01 / 0 comentarii / Read More

Circuit în Moldova, de praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva

În luna octombrie Cercul Studențesc ”Floarea de Foc” organizează un circuit în Moldova cu ocazia praznicului Sfintei Cuvioase Parascheva.

Circuitul se va desfășura în perioada 13-16 octombrie, iar programul celor 4 zile va fi următorul:

Ziua I (joi): București (plecare la ora 06:30 de la baza Dealului Patriarhiei - zona Unirii) – Buzău – Focșani – Tecuci – Bârlad – Vaslui – Iași – Mănîstirea Cetățuia – Catedrala Mitropolitană cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva (vom participa la slujba privegherii și ne vom închina la sfintele moaște)

Ziua II (vineri): După Sfânta Liturghie părăsim Iașiul și vom continua cu următorul traseu: Târgu Frumos – Pașcani – Ruginoasa și Palatul lui Alexandru Ioan Cuza – Târgu Neamț - Cetatea Neamțului – Mănăstirea Neamț - Mănăstirea Sihăstria (cazare și masă)

Ziua III (sâmbătă): Mănăstirea Secu – Mănăstirea Agapia – Mănăstirea Văratec – Piatra Neamț - Bacău – Mănăstirea Sfântul Sava (cazare)

Ziua IV (duminică): Onești – Biserica monument din Borzești (locul natal al lui Ștefan cel Mare) – Măn. Bogdana – Adjud – Mărășești și Mausoleul de la Mărășești – Focșani – Buzău – București.

PREȚ: 190 LEI

Notă:    * Programul pelerinajului poate suferi mici modificări.
             ** Pelerinajul se adresează tinerilor, studenților și elevilor.

Contact și detalii: Flavian Mazilu: 0748032312 / 0760058804 .

Vă rugăm să confirmați participarea la acest pelerinaj la adresa de e-mail contact@floareadefoc.rosau telefonic, pe Flavian. 

De asemenea, cei care doresc să meargă la Iași de praznicul Sfintei Parascheva, însă nu pot pleca din București în zilele lucrătoare, se pot alătura grupului de tineri care vor pleca în seara zilei de 14 octombrie. Vom merge cu trenul rapid 663 care pleacă din București la ora 23:00.
Contact: Eugen Jercan 0761534466 / 0720190081


P.S. - Dacă doriți, transmiteți mai departe acest anunț.

Posted on 17:36 / 0 comentarii / Read More

CENTENAR ŞTEFAN CIOBOTĂRAŞU 1910-2010

Cu prilejul aniversării sau comemorării unor mari personalităţi ale judeţului Vaslui, am folosit sintagma „reîntoarcerea acasă” şi nu mă sfiesc să o folosesc şi de această dată. Ba, mai mult, doresc din tot sufletul să devină o cutumă în a ne reaminti cu dragoste, recunoştintă şi preţuire de cei care ne-au încântat sufletul şi mintea în diferite timpuri.
De data aceasta, împlinitu-s-a un veac de la naşterea artistului emerit Ştefan Ciobotăraşu, o stea strălucitoare a scenei şi ecranului românesc, născut în comuna Lipovăţ, judeţul Vaslui.
Pentru a marca aşa cum se cuvine acest eveniment, în perioada 21 - 30 martie 2010, la Vaslui şi Lipovăţ s-au desfăşurat mai multe activităţi culturale dedicate maestrului Ciobotăraşu: 21-30 martie 2010 - Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui, Sala de lectură - Expoziţie de carte şi publicaţii periodice despre viaţa şi activitatea lui Ştefan Ciobotăraşu, în Sala de împrumut pentru adulţi - Expoziţie de carte de dramaturgie, artă dramatică, critică de teatru şi film, iar la sala Multimedia au avut loc mai multe vizionări ale filmului documentar “In memoriam Ştefan Ciobotăraşu”, realizat în 1973 de Tudor Caranfil, TVR şi ale filmului "Pădurea spânzuraţilor", al cărui protagonist a fost Ciobotăraşu; 21 martie 2010 – Centrul Cultural „Ştefan Ciobotăraşu” din Lipovăţ a organizat Simpozionul „Centenar Ştefan Ciobotăraşu”, cu trei secţiuni – teatru, film, poezie (coordonator Marcel Rusu); 25 martie 2010 – Şcoala „Ştefan Ciobotăraşu” din Lipovăţ – Zilele şcolii „Centenar Ştefan Ciobotăraşu” (coordonator director, prof. Daniel Gheronte); 26 martie 2010 – Colegiul Economic „Anghel Rugină”, (coordonator prof. Elena Anuşca-Doglan) în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui a organizat pentru cadre didactice şi elevi „Centenar Ştefan Ciobotăraşu”; asemenea activitate a organizat biblioteca şi în colaborare cu Liceul „Mihail Kogălniceanu” Vaslui (coordonator prof. dr. Nicolae Ionescu); 29 martie 2010, în Sala de activităţi a Bibliotecii Judeţene „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui, un public numeros şi iubitor de cultură a participat la o manifestare amplă “Centenarul Ştefan Ciobotăraşu” al cărui coordonator şi moderator a fost directorul instituţiei, prof. Voicu Gelu Bichineţ.
Aici, vasluienii au asistat cu emoţie la: comunicarea "Polivalenţa actorului şi scriitorului Ştefan Ciobotăraşu"; interviu cu Ştefan Ciobotăraşu, realizat de TVR sub genericul "Cu dragoste şi preţuire să-l revedem pe actor"; moment poetic realizat de liceeni, vârsta la care poetul a cunoscut şi îndrăgit Vasluiul - "Versuri din creaţia sa lirică"; expoziţie de fotografii, pe trei secţiuni: familia, teatru, film - "Imagini de neuitat".
Cu drag pentru cultură şi respect pentru valorile naţionale zămislite pe aceste meleagurile, viceprimarul municipiului Vaslui, prof. Valeriu Caragaţă ne-a bucurat cu prezenţa sa şi a anunţat auditoriul că, în semn de preţuire a marelui actor român, una dintre străzile Vasluiului se numeşte „Ştefan Ciobotăraşu”.
Astfel inimoşii slujitori ai culturii şi educaţiei din satul natal al actorului şi din oraşul în care acesta şi-a construit temelia personalităţii polivalente, au desfăşurat manifestări culturale închinate celui care le-a încălzit sufletul prin evoluţia sa artistică şi calitatea omului.
„Reîntoarcerea acasă” este pentru urmaşi şi un apel la nemurire şi neuitare.

Vasilica Grigoraş








POLIVALENŢA ACTORULUI ŞI SCRIITORULUI ŞTEFAN CIOBOTĂRAŞU

Dacă Aurel Leon îşi începe cartea: „Destinul unui actor - Ştefan Ciobotăraşu„ cu ziua ultimului popas al actorului împreună cu familia la Lipovăţ, noi am ales ca mod de prezentare a vieţii şi activităţii talentatului şi îndrăgitului actor şi scriitor cu rădăcini vasluiene, cronologia evenimentelor şi faptelor.
Ne-am propus să-l consfinţim în plenitudinea creaţiei sale artistice teatrale, cinematografice şi literare, în multitudinea şi profunzimea trăirilor sale pe scenă, pe ecran şi în viaţă. Nu în ultimul rând, să ni-l reamintim plin de candoarea copilăriei şi tinereţii la Lipovăţ şi Vaslui.
Aşadar, Ştefan Ciobotăraşu s-a născut la 21 martie 1910, în comuna Lipovăţ, judeţul Vaslui, din părinţii Vasile şi Ana Ciobotăraşu. A avut o soră Maria, care după căsătorie a locuit lângă Bucureşti.
În paginile sale de jurnal consemnează „Mă trag din neam de ţărani vasluieni. Bunicii şi părinţii mei s-au ocupat, de bine, de rău cu agricultura...”, dar nu aveau pământ decât în jurul casei şi 40 de prăjini către Chiţoc. Mama ambiţioasă, l-a convins pe tată să intre frânar la calea ferată la Vaslui, Câmpina, Mărăşeşti.
Ştefan Ciobotăraşu are amintiri vii, chiar de la vârsta de 3-4 ani, când „avea de furcă cu gîştele, cărora nu le plăcea rochiţa mea de stambă, cu buline albastre...” După aceste episoade cu gâştele, trece la purtatul pantalonilor, dar şi acest lucru i-a dat bătăi de cap, de data aceasta cu câinii, de care îi era tare frică, fiind nevoită biata mamă să-l afume şi cu păr de lup pentru a-l scăpa de teamă. Însă vindecarea i-a venit de la un lup, în timp ce mergea la Vaslui, la tatăl său. Pe un omăt sclipitor, prin pădurea de la Rediu îi iese în cale o „dihanie de cîine mare sur”. Neştiind că este lup, chiar îi era drag acest „cîine frumos” cum nu mai existau prin sat, gândindu-se chiar să-l ia acasă şi să se fălească cu el. Din fericire, animalul este văzut de consătenii cu care plecase la drum, mai maturi decât el şi au speriat lupul, care a fugit în pădure mâncând pământul... De atunci nu s-a mai temut nici de câini.
Îşi aminteşte cu mare drag de faptul că bunicul de pe tată ştia ceva carte şi ştia bine a cânta din trişcă, un fel de piculină. L-a învăţat şi pe nepot să cânte pe când avea vreo 6 anişori şi păştea văcuţa pe câmp, printre bordeiele soldaţilor, satul şi pădurea fiind pline de soldaţi, de cai, de tunuri şi chesoare. Tot în satul natal a învăţat să cânte din frunză, din fluier de bostan, să joace „bătuta” şi „corăgheasca” după flăcăii satului.
Povesteşte cu dragoste şi mândrie despre Lipovăţ, ca fiind un „sat frumos, cu oameni harnici şi copii cuminţi”, unde a cunoscut obiceiurile şi datinile satului moldovenesc.
Frecventează cursurile Şcolii primare în satul natal, dar mucalit şi hâtru precum era, mai târziu scrie: „Vă spun cu mîna pe inimă, aşa [cuminte] eram şi eu, deşi învăţătorul care m-a luat în primire din clasa întîi cam umbla cu vărguţa pe la palmele mele”. Dar a învăţat carte şi de atunci a ţinut minte proverbul: „cine are carte, are parte... de mere sau de nuci, plata pentru ca să te lase să-nveţi lecţia”.
Vremurile grele, îi determină pe părinţi ca la vârsta de 11 ani, să-l trimită la Bucureşti pentru a învăţa cizmărie. Ca părinţi grijulii şi iubitori îi umplu băiatului „tolba” cu sfaturi înţelepte şi sănătoase pentru a şti cum să se comporte la Conu Ghiţă, fost soldat, care a trecut şi prin Lipovăţ în timpul războiului.
Astfel copilăria i se cam termină şi începe să se maturizeze.
Prima imagine a atelierului de cizmărie, condiţiile în care lucrau muncitorii l-au impresionat într-atât, încât ar fi vrut mai degrabă să se întoarcă decât să intre, dar şi-a adus aminte cuvintele mamei: ”Tu vezi, Ştefane, că n-avem nici de unele, pămînt puţin şi slab, eşti doar bărbat acum! Singura ta scăpare de foame e meseria, dragul mamei. Să fii cuminte şi supus stăpânului. Să nu pui mîna pe-un capăt de aţă străină, să nu răspunzi obraznic; să te gîndeşti totdeauna la ce-i acasă”. Cu asemenea sfaturi, nu putea decât să rămână, încercând să se adapteze la munca aceea.
Între timp se împrieteneşte cu un tânăr de la tramvai şi era plăcut şi de clienţii de familii bune ai atelierului de cizmărie. Cu toate acestea, într-o bună zi îşi ia valiza, pleacă de la cizmărie şi se angajează ca ucenic la un atelier de pictat firme, unde a mai pierdut un an inutil, „acumulând doar o experienţă amară de veşnică slugărie, dezorientare şi desperare, neputinţa de a evada”.
Printr-o scrisoare, părinţii îi comunică faptul că s-au mutat la Vaslui şi într-o noapte friguroasă de octombrie 1924 pleacă acasă: „ce mi-e obor, ce mi-e iarmaroc, tot un drac. Dacă e să îndur mizerie, barem să trag mîţa de coadă lîngă ai mei”. S-a întors „zdrenţăros, flămînd, jigărit ca o potaie, dar nu înfrânt”. Şi mai ales, se întorcea, maturizat sufleteşte, acasă... „Ce mare şi cald e acest cuvânt: ACASĂ”.
Revenit alături de familie, în perioada 1924-1929 este elev al Liceului „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui. „Tot ce pot să spun, e că în sînul Liceului M. Kogălniceanu a existat pe vremea mea un climat favorabil dezvoltării culturii şi talentelor... Elevii aveau şi preocupări muzicale, cîntând şi în corul oraşului şi sportive, practicând atletismul, chiar pe terenul regimentului 25”.
La solicitarea cadrelor didactice şi elevilor liceului, în 1970, când începe a se edita revista „Vlăstarul”, trimite o emoţionantă scrisoare: „...Iată ce-aş vrea eu să vă recomand. Să îmbinaţi armonios în întreaga voastră activitate, dar mai ales în această unică perioadă a tinereţii, cultivarea permanentă a spiritului cu cealaltă muncă (practică, fizică... gimnastică, joc, exerciţiul fizic). În sensul devenirii voastre nu vreau să mă erijez în sfătuitor. Dar faceţi din ţelurile voastre pasiuni şi pasiunile voastre totuşi precise şi folositoare... Vă doresc, dragii mei, ca la un pom tînăr şi sănătos ce sunteţi, roade bune şi îmbelşugate!”
Angajat în Vaslui ca paznic la gara unde lucra tatăl său, în anul 1929 se decide să-şi încerce încă odată norocul de a-şi face un rost în viaţă. De data aceasta, se îndreptă spre Iaşi, centru scriitoricesc, oraş cu activitate culturală deosebită.
În perioada 1929-1933 este student la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică „George Enescu” din Iaşi, clasa Mihai Codreanu. În însemnările sale scria: „grea a mai fost perioada anilor noştri de studenţie, căci părinţii, îndatoraţi şi ei pînă peste cap, n-aveau cum să mă ajute. Nici figuraţia de la teatru, pe care o prestam fortuit, nici versurile publicate pe la diferite reviste din Iaşi nu mă întreţineau decît moralmente, că şi soiul acesta reverenţios de muncă artistică nu avea nici o căutare....”. Şi adaugă, cu umorul său moldovenesc „ Şi nu întămplător, colegii m-au poreclit - eram doar înalt, vînjos, flămînd şi rece!”.
Pasiune şi preocupări artistice avea încă de pe băncile şcolii din Vaslui. „Personal am organizat în amfiteatrul liceului un spectacol cu O noapte furtunoasă, în care interpretam pe Jupîn Dumitrache. Am recitat, de asemeni, aici, versuri de Goga şi Coşbuc, precum şi nişte „cînticele” de Alecsandri”.
Având şcoli multe, Vasluiul nu era ocolit de trupe de teatru, de personalităţi literare sau muzicale. Sub auspiciile unei Case culturale a ascultat aici conferenţiari ca: Jean Bart, Mihail Negru ş. a., i-a auzit lecturând pe M. Sadoveanu, Mihai Codreanu, G. Topîrceanu, Ionel Teodoreanu ş.a. Impresionant a fost pentru adolescentul Ştefan Ciobotăraşu „miracolul George Enescu, care părea anacronic pe mica scenă din Vaslui”.
Intrând la conservator în anul 1929, datorită talentului său deosebit este remarcat de Mihai Codreanu, însă viitorul actor, nu se bazează doar pe talent, ci a crezut în muncă, ceeea ce a şi făcut întreaga viaţă.
Debutează la Iaşi în Macbeth de Shakespeare, în două roluri de ucigaş, însă sever critic al propriei interpretări, consemnează mai tîrziu: „Şi nu mi-e ruşine s-o spun: am fost un ucigaş desăvîrşit, am ucis ... rolul!”.
Nu după mult timp a avut o explozie artistică uriaşă, interpretând şi însufleţind 4 roluri în piesa Crucifiaţii de Omer Popovici.
A slujit scena teatrului ieşean timp de 14 ani, jucând la Teatrul Naţional şi la Teatrul „Ion Sava”. În 1945 pleacă la Bucureşti împreună cu familia, la Teatrul Municipal, joacă roluri în mai multe piese celebre.
Odată cu restructurarea teatrelor (1948, până în 1950), Şt. Ciobotăraşu a fost repartizat la Arad, primul teatru de stat înfiinţat în ţară, unde a început o nouă epocă de pionierat şi experienţă.
În anul 1950 este chemat la Teatrul Municipal din Bucureşti, unde locuieşte cu familia până în ultimele clipe ale vieţii. Aici are cea mai rodnică activitate artistică teatrală şi cinematografică.
Abordează cu dăruire şi talent şi teatrul radiofonic şi teatru TV.
Fără a trăda scena şi dramaturgia, este solicitat să joace diferite roluri în peste 35 de filme, dând cea mai naturală expresie a personajelor interpretate.
„Actorul celor 300 de roluri” a participat la diferite festivaluri naţionale şi internaţionale de teatru şi film: Mamaia (1964), Botoşani cu ocazia Centenarului naşterii lui Ion Creangă (1937), Moscova (1963), Atena (1965), Praga (1965).
Pasiunea şi talentul pentru arta dramatică şi cinematografică i-au fost răsplătite prin numeroase premii şi titluri onorifice (artist emerit). A fost iubit şi preţuit de întreaga ţară iar, la rându-i nu şi-a uitat niciodată rădăcinile.
Ştefan Ciobotăraşu a debutat cu versuri în anii de liceu la Vaslui, în revista Năzuinţa, a redactat împreună cu colegul Valer Mitru revista Uzinuţa de humor şi a mai colaborat la săptămânalul Vasluiul şi revista Ziua. De-a lungul anilor a semnat cu pseudonimul Ciciricea.
Îl atrage viaţa culturală şi literară ieşeană. Aici participă la Cenaclul literar al Iaşului alături de nume mari de scriitori, poeţi, oameni de cultură şi ştiinţă: Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, Gr. T. Popa ş.a. Într-un interviu, soţia sa mărturiseşte că era timid şi nu vroia să citească în cenaclu poeziile sale pe care le purta în buzunar. Sadoveanu ştia acest lucru şi într-una din sedinţe îl roagă să citească şi este foarte apreciat. În Iaşi a colaborat la revistele: Cadran, Însemnări ieşene, Luceafărul, Lumea-bazar, Pagini moldave, Tot, Teatrul, Viaţa românească. În timpul studenţiei, împreună cu Costel Ioanid editează revista Humorul literar (1932), în care au publicat neretribuiţi mari condeie: G. Topîrceanu, Al. O. Teodorescu, M. Codreanu, Otilia Cazimir ş.a.
La Arad este consecvent cu pasiunea sa literară şi va conduce cenaclul literar „Alexandru Sahia”.
Membru al cenaclului literar „George Călinescu” din Bucureşti, Ştefan Ciobotăraşu a continuat să scrie poezie. Aici a colaborat la Informaţia Bucureştiului. Pe ciornele privind munca de realizare a rolurilor, din loc în loc scria versuri şi desena portrete ale personajelor pe care le interpreta.
Ştefan Ciobotăraşu a scris poezii, sonete, satire, pagini de jurnal, însemnări, piese de teatru, având ca teme de inspiraţie: natura, iubirea, mediul artistic în care trăia, oamenii cu viaţa lor reală. „Gustul pentru poetic s-a născut la mine poate din dorinţa evadării. La început, a fost poezia populară. Ea a stăruit mult timp în mine fără să ştiu, ca un ochi adînc de fîntînă. O intuiţie gravă pentru melodie şi ritm, pentru freamăt şi culoare”.
Prietenul şi colaboratorul său Aurel Leon consemnează: „Fără să-şi dea seama Ciobotăraşu a trecut chiar ca poet sub influenţa sonetistului, supunîndu-şi impulsurile năvalnice de senzual primitiv controlului lucid al raţiunii. Treptat, a topit materia primă adusă din experienţa satului în aliaj apt pentru gingaşă filigranare. A optat pentru sonetul, să-l numim cerebral. Bineînţeles fără ca, Mihai Codreanu să i-o fi impus, cu numai din admiraţie pentru profesor, acea admiraţie care te face să ţi-l alegi model. Dacă nu l-a putut imita în eleganţa vestimentară şi gestică, Ciobotăraşu rămînînd în această privinţă „nealterat”, l-a urmat în eleganţa poetică”.
În întreaga sa creaţie literară, dar mai ales în paginile de jurnal şi însemnările sale foloseşte un grai dulce moldovenesc, apropiat de cel al marelui povestitor român Ion Creangă.
A publicat poezii în presa vremii. Avea intenţia să publice o plachetă de versuri, un jurnal şi o carte cu piese de teatru, din păcate nu a făcut-o. După prematura disparţie a autorului, soţia trimite materialele spre publicare la Editura Cartea românească, dar s-au „pierdut”.
Pe 20 iulie 1930, Ştefan Ciobotăraşu o cunoşte pe Aurelia Donose la un bal în comuna vasluiană Deleni, elevă a Şcolii comerciale superioare din Brăila. Se logodesc în anul 1933 şi se căsătoresc în anul 1934. La 12 august 1940 se naşte unica fiică, botezată Magda. Tatăl era mobilizat la Focşani, dar a venit ca un „vultur” să-şi vadă fata. „Era nebun de bucurie că semăna cu dînsul”. Căsătorită Fotescu, are un băiat Răducu şi trăiesc în prezent în Germania.
Actorul, om al cuvântului scris şi rostit face o mărturisire esenţială: „Iubesc viaţa, o iubesc cu ochii, cu urechile, cu nasul; iubesc iubirea!”. Din păcate viaţa a fost nedreaptă. Pe data de 27 august 1970, în timp ce aştepta maşina pentru a ajunge la Piteşti, unde se filma „AŞTEPTATEA”, trece în lumea celor drepţi, intră în Împărăţia Cerurilor, rămânând veşnic viu în sufletul tuturor românilor.
După 100 de ani de la naştere, pe aceste minunate meleaguri moldave, îl readucem la Vaslui, pentru că, de câte ori revenea exclama: „EU SÎNT, ŞI-S LA MINE ACASĂ!” Într-o scrisoare, fiica actorului, Magda Fotescu ne mărturiseşte: „Ştiu sigur un lucru – indiferent unde s-a aflat de-a lungul carierei sale artistice, inima omului, tatălui şi actorului Ciobotăraşu a rămas însă pentru totdeauna aici, pe aceste locuri atât de dragi lui”.
Fiul Lipovăţului şi, în aceeaşi măsură al Vasluiului va rămâne pururea în mintea şi sufletul vasluienilor şi românilor ca o „Prezenţă poate unică în istoria teatrului şi filmului românesc, Ştefan Ciobotăraşu a creat o surprinzătoare diversitate de eroi, fiecare cu propria-i viaţă, dăruit cu emoţie, căldură umană şi autenticitate, dar, dincolo de personaj, regăsim totdeauna personalitatea complexă, de o uimitoare vitalitate, a acestui artist”. Aurel Leon – Destinul unui actor – Ştefan Ciobotăraşu.

Addenda- roluri interpretate
Teatrul Naţional Iaşi: Singor Bracolli, rolul Denis; Cartoforii de Gogol, rolul Servitorului; Neamul Şoimăreştilor, dramatizare de M. Sorbul după Mihail Sadoveanu, rolul Tudor Şoimaru; Ancuţa, rolul birjarului; Ţarina de Lengzel, rolul contelui Alexei Czerny; Încurcă-Lume de A. de Herz, rolul Emil Strâmbuleanu; Crucifiaţii de Omer Popovici, rolul Tudor; Extemporalul, localizare de Gusty, rolul Directorului; Hocus-Pocus de Goetz, rolurile Directorului de teatru şi Avocatul; Meşterul Manole, de Lucian Blaga, rolul Celui de-al VI-lea; Dracul de Mihail Sorbul, rolurile conu Costache Guranda şi conu Dumitrache Mârza; Rodia de aur de Al. O. Teodoreanu şi Adrian Maniu, rolul Un boier; Clopoţelul de alarmă, rolul Bob; Omul cu mârţoaga de G. Ciprian, rolul Proprietarului; Hoţii de Fr. Schiller, rolurile Karl şi Frantz Moor în acelaşi spectacol; Mai mult decât dragoste de K. Csapek, rolul Kneidl; Gaudeamus de L. Andreev, rolul Onufri Nicolaevici; Profesorul Storitin, rolul Savici; 13 CANŢONETE de V. Alecsandri, rolul Ion Păpuşarul; O femeie dată dracului, rolul Raymond Tournier; Otrava de Emile Zola, rolul Poisson; Elisabeta, femeia fără bărbat, rolul lui Fr. Bacon; Nu te mai cunosc de Aldo Benedetty, rolul Paul; Hamlet de Shakespeare, rolurile Laert şi Spectrul; Onoarea de Sudermann, rolul Muhling; Trei, şase, nouă..., rolul Muhling; Viforul de Delavrancea, rolul Trotuşanu; Ciuta de Victor Ion Popa, rolul lui Costea Moceanu; Răzbunarea sufleurului de V.I. Popa, rolul Criticul; Şcoala cerşetorilor de N.Kiriţescu, rolul Parastas; S-a stins candela de N. Manolache, rolul Irimia Runcu; Bătălia de H.Bataille, rolul Un ostaş japonez; Necunoscuta, rolul Fleuriot; Doi sergenţi, localizare de T. Muşatescu, rolul Sergent Guillaume; Rachieriţa de Ion Luca, rolul Radu; Chemarea codrului de Diamandy, rolul Postelnic Iordache; Miss Hobbs, rolul Ofiţer de Marină; Micul Weber, rolul Avocatului; Un asasin, rolul Procuratorului; Fabia de Sabou, rolul Jeanot; Bal mascat, rolul Angelino; Napoleon printre noi, rolul lui Mussolini; Taifun de Joseph Conrad, rolul Un japonez; Femeia care şi-a cumpărat un bărbat, rolul Fontanelle; Trenul fantomă, rolul comandantului; Sosesc diseară de Tudor Muşatescu, rolul Factorului; Jolly Jocker, rolul unui Dansator; Macbeth de Shakespeare, rolul Un ucigaş; Baba Hârca de Matei Millo, rolurile mos Gânju şi Chiosa; Datinile de Mihail Sadoveanu, rolul Melchior; Datinile de Sandu Telejean, rolul Moş Nicolae; Serenada din trecut de Mircea Rădulescu, rolul Postelnic Stamate; Nunta lui Figaro de Beaumarchais; Bursa neagră de Isaia Răcăciuni, rolul Un asistent; Noaptea regilor de Shakespeare, rolul Orsino; Domnişoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, rolurile Vulpasin şi Haimanaua; Acolo, departe de Mircea Ştefănescu, rolul Barbu; Ea, el şi ceilălalt de La Fouchardière, rolul Alexis; Zâzania de Charles Vildracq, rolul André Pain; Veste bună de Mircea Ştefănescu, rolul Riza; Un om care dă palme vieţii de O. Desilla, rolul Nicula; Plicul de Liviu Rebreanu, rolul N. Galan; Faguri din munţii Vrancei, de Tr. Gheorghiu, rolul Gelu Codru; Ion Creangă de S. Teleajen şi A. Pascu, rolul Ion Creangă; Când ies pâraiele de S. Teleajen, rolul Danubiu; Bimba-bimba, revista de Ion Sava, câteva roluri episodice; Androcles şi leul de B. Schaw, rolul Căpitanului; Rataţii de Lenormand, rolul Muzicantului; Un, doi, trei de Fr. Molnar, rolul Antonio; D-aia n-are ursul coadă, revistă de Ion Sava, roluri episodice; Banii de Mirbeau, rolul Vicontele de Lafontenelle; Sfârşitul Sodomei de Sudermann, rolul Krammer; Omul fără identitate de V. Mardare, rolul Martorul; Visuri americane de Profira Sadoveanu, rolurile Diky şi Dansatorul de step; Madam Sans-Géne de Sardou, rolul Lefebvre; Mama de I. Morel, rolul Locotenentul; Regele Lear de Shakespeare, rolul Edgar; Ivan Turbincă, dramatizare de A. Pascu, rolul Sf. Petru; O mireasă la loterie, dramatizare de C. Popa după Hoffman, rolul lui Lenov; Oedip de Sofocle, rolul tatălui; Allegro ma non tropo de I. Minulescu, rolul Titu Micşoreanu Nepoftitul, rolul Gauthier; Burghezul gentilom de Molière, rolul Servitorului; Othello de Shakespeare, rolul comandantului gărzii; Topaze de Pagnol, rolul Laurent Verneuil; Pe-aici nu se trece de Mircea Rădulescu, rolul Sentinela; Crima de la „Universal”, rolul Albert Dac; Faust de Goethe, rolul Valentin; Catiheţii de la Humuleşti de I. I. Mironescu, rolul Zaharia; Vlaicu Vodă de Davilla, rolul Groza Moldovanul; Napoleon şi femeile, rolul Mareşal Durac; Surorile Aman de Sandra Cocoraşcu, rolul Mihai; O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, rolul Jupân Dumitrache; Conu Leonida faţă cu reacţiunea de I.L. Caragiale, rolul Leonida; Năpasta de I.L. Caragiale, rolurile Dragomir şi Ion nebunul; Mireasa din Tarascău de Otto Indig, rolul Endre; Mirtil şi Hloe de G.Asachi, rolul Mirtil; Scene de stradă, rolul Vinet Jones; Revoluţie în evoluţie în mănăstire, rolul Poetului; Harap alb, dramatizare de Nella Stroescu, rolul Marelui ştiutor; Domnişoara de ciocolată, opereta de R. Sculy şi A. Pascu, rolul Servitorului; Gheişa, operetă, rolul Un marinar; Banca Nemo, rolul Un funcţionar cinstit; Vînzătorul de păsări, operetă, rolul primarului; Cine a ucis?, rolul Martor.
Teatrul Ion Sava, Iaşi: Pecetea bestiei de Kipling, rolul Glett; Sistemul dr-ilui Catran, rolul Dr. Catran; Ca la Iaşi, la nimenea, revistă de Ion Sava, roluri episodice.
Teatrul de stat din Arad: M-am născut ieri, rolul Harry Blok; Mineri de M. Davidoglu, rolul Bălean; Nunta de M. Davidoglu, rolul Ciclovan; O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, rolul Cetăţeanului turmentat; Medicul de plasă, rolul Inspector general; Argilă şi porţelan de Grigulis, rolul Skudra; Bădăranii de C. Goldoni, rolul Lunardo; Sacul cu surprize de Mark Twain, rolul Hangiul; Lupii li oile de Ostrovschi, rolul Ciuganov; Cu pâine şi sare de L.Sebastian, rolul Pandelache; Confruntarea de Fraţii Tur.
Teatrul Municipal Bucureşti: Vad nou de Maria Banuş, rolul secretarul; Pădurea de Ostrovschi, rolul I.P. Vosmâbratov; Cărări liniştite, rolul Petre vânătorul; Oameni de azi de Lucia Demetrius, rolul chiaburului Cotoroiu; Liubov Iarovaia de Trenier, rolul Zacotov; Cui i se supunea vremea de Fraţii Tur, rolul Kromin; Mitrea Cocor de Sonia Filip dupa Mihail Sadoveanu, rolul Ghiţă Lungu; Lumina de la ulmi de H. Lovinescu, rolul Scriitorului bătrân; Afaceriştii de Tudor Şoimaru, rolul Teofil; Arcul de triumf de Aurel Baranga, rolul Fanache Verzea; Dragoste în zori de zi, rolul Ivan Negrici; Răzvan şi Vidra de B.P.Haşdeu, rolul Boier Sbierea; Să nu spui o vorbă mare de A. de Musset, rolul Van Buk; Caniota de E. Labiche, rolul Champbourcy; Sfântu Mitică Blajunu de Aurel Baranga, rolul Mitică Blajinu; Livada cu vişini de A. Cehov, rolul Piscik Simeonov Borisovici; Luceafărul de Delavrancea, rolul Mogârdici; Noaptea e un sfetnic bun de Al. Mirodan, rolul Ceteraş; Vulpea şi strugurii de G. Figueiredo, rolul Esop; Omul cu arma de N. Pogodin, rolul Sadrin; Vlaici şi feciorii săi de Lucia Demetrius, rolul Vlaicu; Întoarcerea de Mihai Beniuc, rolul Danila Bulz; Azilul de noapte de Maxim Gorki, rolul Luca; Omul care aduce ploaie de Richard Nash, rolul Tatălui; Recolta de aur de Aurel Baranga, rolul Preotul satului; Trei generaţii de Lucia Demetrius, rolul Ioniţă judecatorul; Horia de Mihail Davidoglu, rolul Vizitiul; Take, Ianke şi Cadâr de V.I. Popa, rolul lui Take; Ce fel de om eşti tu? de Ana Novak, rolul Ianoş Madaraş; Strigoii de H. Ibsen, rolul tâmplarului Engstrand; Intrigă şi iubire de Schiller, rolul Miller; Iubire pentru iubire de W. Congreve, rolul Sir Simpson Legend.
Teatrul Comedia Bucureşti: Marele duhovnic de V. Eftimiu, rolul Tase; Doctorul Knoch, rolul Bernard; Negustorii de glorie de Achard, rolul Maiorul; Domnul casier, prelucrare de Sică Alexandrescu, rolul Holub; Învierea de L. Tolstoi, rolul Katiukin; O Femeia răpită, rolul Asesorul; Furtuna de Ostrovschi, rolul Tihon; Prietena mea Pix de V. Em. Galan, rolul Mastacan; Nuntă la castel de Sütö Andras, rolul Madararas; Casa inimilor sfărâmate de G.B. Shaw, rolul Căpitan Shotover; Procesul domnului Caragiale de Mircea Ştefănescu, rolul unui jurat.
Teatrul Naţional Bucureşti: Cetatea de foc de Mihail Davidoglu, rolul Petre Ajorca; Patima de sub ulmi de Eugene O'Neill, rolul Cabot Ephraim.
Teatrul Victoria Bucureşti: Tinereţea unei regine de Sil-Vara, rolul Robert Peel; O nuntă cu repetiţii, rolul Socrului presupus; Kontusovka Palace, rolul Proprietarului.
Teatrul Ateneului Bucureşti: Coloniade şi delicatese, rolul Cocordier.
În turneu cu trupa V. Creţoiu: Dracul de Mihail Sorbul, rolul Costache Guranda.
Teatrul CFR Giuleşti, Bucureşti: Mireasa desculţă de Sütö Andras, rolul Cocis.
Teatrul Regional Bucureşti: Trenul blindat 14-69 de Vsevolod Ivanov, rolul Versinin.
Teatrul Baraseum Bucureşti: Am ucis, rolul Schmidt; Hoţii de codru şi hoţii de oraş, rolul Wolf.
Teatrul Alhambra Bucureşti: Mary Dugan este vinovată?, rolul Preşedintelui.
Teatrul MicBucureşti : Amintirea a două dimineţi de luni de Arthur Miller, rolul Guss.
Teatru TV: Arta comediei de Eduardo de Filippo, rolul Parohul; LADA de Ion Sava, Prologul.
Teatru radiofonic: Baltagul - piesa de teatru, autor: Mihail Sadoveanu, Regizor: Constantin Moruzan; Criza în barou, comedie; Regizor: Elena Negreanu; Hanul Ancuţei, adaptare dramatică, autor: Mihail Sadoveanu; Ion, adaptare dramatică, autor: Liviu Rebreanu, Regizor: Paul Stratilat; În pană, adaptare dramatică, Regizor: Elena Negreanu; Pădureanca, adaptare dramatică, Regizor: Paul Stratilat; Take, Ianke şi Cadâr, comedie, autor: Victor Ioan Popa, Regizor: Alexandru Toscani; Triumful talentului şi Cadou, adaptare dramatică, autor: Ion Luca Caragiale, Regizor: Ion Vova; Ursita, adaptare dramatică,Regia muzicală: Nicolae Neagoe; Vlaicu-vodă, autor: Alexandru Davila, Regizor: Constantin Moruzan.
Stagiunea de vară la Slănic-Moldova: Clopoţelul de alarmă, rolul Bob, Miss Hobbs, rolul Ofiţerul de marină; Micil Weber, rolul Avocatul; Bal mascat, rolul Angelino; la Teatrul de Stat Botoşani: EMINESCU de Mircea Ştefănescu, rolul Ion Creangă.
Filme: Brigada lui Ionuţ (1954), Desfăşurarea(1954), Mândrie (1956), Erupţia (1957), O mică întîmplare (1957), Pasărea furtunii (1957), Rîpa dracului (1957), Avalanşa (1959), Telegrame (1959), Valurile Dunării (1959), Furtuna (1960), Portretul unui necunoscut (1960), Setea (1960), A fost prietenul meu (1961), Omul de lîngă tine (1961), Porto Franco (1961), Celebrul 702 (1962), Cerul n-are gratii (1962), Lupeni 29 (1962), La vîrsta dragostei (1963), Partea ta de vină (1963), Amintiri din copilărie (1964), Merii sălbatici (1964), Pădurea spînzuraţilor (1964), Străinul (1964), Neamul Şoimăreştilor (1965), Dimineţile unui băiat cuminte (1966), Golgota (1966), Subteranul (1967), Cerul începe la etajul III (1967), Columna (1968), Legenda (1968), Sîmbîta morţilor (1968), Războiul domniţelor (1969), Aşteptarea (neterminat)(1970).
Vasilica Grigoraş

Posted on 00:08 / 0 comentarii / Read More