Moaştele Sfântului Sofronie, găzduite în Catedrala patriarhală din Bucureşti

Duminică, 23 noiembrie 2008, la Catedrala patriarhală din Bucureşti, au sosit moaştele Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului. Moaştele Sfântului Sofronie, aduse de delegaţia Bisericii Greciei condusă de către Înaltpreasfinţitul Dionisie de Corint, au fost întâmpinate pe Aeroportul internaţional „Henri Coandă“ de către o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, iar apoi au fost primite în Catedrala patriarhală de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu soborul slujitorilor catedralei şi cu câteva sute de credinicoşi. A avut loc o slujbă de Te-Deum, la finalul căreia Părintele Patriarh a ţinut un cuvânt de învăţătură prin care şi-a exprimat bucuria sosirii moaştelor Sfântului patriarh Sofronie şi a evidenţiat personalitatea teologică a acestui mare apărător al Ortodoxiei. Patriarhul românilor a subliniat, de asemenea, că momentul sărbătoresc al primirii moaştelor Sfântului Sofronie este prilej de bucurie şi de rememorare a relaţiilor cultural-bisericeşti ce au existat şi există de-a lungul veacurilor între toţi creştinii ortodocşi şi cetatea Ierusalimului, locul pătimirii şi Învierii Mântuitorului Hristos.
În continuare, Înaltpreasfinţitul Dionisie, Mitropolitul Corintului, a subliniat că a venit în România cu moaştele Sfântului Sofronie, care s-a nevoit foarte mult pentru apărarea dreptei credinţe, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenei şi a toată Grecia, şi a celorlalţi ierarhi ai Sinodului. Înaltpreasfinţitul Dionisie a mai arătat că Sfântul Sofronie a fost un apărător al ortodoxiei, cu multe cunoştinţe teologice, filosofice şi ale ştiinţelor vremii, care au contribuit la formarea sa intelectuală şi duhovnicească, pentru a fi capabil apoi să-L propovăduiască pe Mântuitorul Hristos ca pe singurul Izbăvitor şi Mântuitor al lumii, prin Biserica Sa. În încheiere, conducătorul delegaţiei Bisericii din Grecia l-a felicitat pe Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române pentru activităţile liturgice şi cultural-bisericeşti, exprimându-şi bucuria venirii împreună cu moaştele Sfântului Sofronie la Bucureşti.
Moaştele Sfântului Sofronie au fost aşezate de către slujitorii Catedralei în partea stângă a bisericii, lângă celelalte sfinte moaşte, prezente în Catedrala patriarhală, credincioşii putând să se închine acestora până miercuri dimineaţă, la ora 10:00, când vor pleca la Galaţi, unde vor rămâne până pe 2 decembrie 2008, cu prilejul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României şi al municipiului Galaţi.

( Sursa: Ziarul Lumina Nr. 275/ 25 noiembrie 2008)

Posted on 10:02 / 0 comentarii / Read More

Moaştele Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului, vor fi aduse în România

In aceasta seara, 23 noiembrie 2008, orele 20.00, vor sosi, la Catedrala patriarhală din Bucureşti, moaştele Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului, fiind aduse de către Înaltpreafinţitul Dionisie de Corint - Grecia. Sfântul Sofronie a fost mare apărător al Ortodoxiei în secolul al VII-lea şi autorul multor cântări, rugăciuni şi scrieri liturgice. Moaştele Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului, vor rămâne în Catedrala patriarhală în zilele de luni, 24 noiembrie, şi marţi, 25 noiembrie, iar miercuri dimineaţă, 26 noiembrie, la orele 10.00, vor pleca la Galaţi, unde vor rămâne până în data de 2 decembrie 2008. Înaltpreasfiţitul Părinte Mitropolit Dionisie de Corint vine în România cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi la invitaţia Preasfinţitului Părinte Episcop Casian al Dunării de Jos, cu prilejul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României şi al municipiului Galaţi.
Sursa: www.basilica.ro


"Acest preamare luminător al Bisericii era de fel din ţara Feniciei celei încununate cu munţii Libanului, s-a născut în cetatea Damascului  şi se trăgea din părinţi deopotrivă de evlavioşi. Tatăl lui se chema Plinthas, iar mama lui Mira. Îmbinând isteţimea pe care o avea de la naştere cu râvna deosebită la învăţătură, a ajuns stăpân pe toate cunoştinţele pe care le putea cineva dobândi în vremea aceea. Şi încă de pe când se găsea în Damasc a deprins toată virtutea care pe atunci se izbutea numai în pustiu. Mai târziu s-a dus la Mănăstirea marelui Teodosie începătorul vieţii de obşte, unde aflând răgaz şi trăind în linişte alături de Dumnezeu şi-a întărit mintea şi inima cu citirea dumnezeieştilor Scripturi, robindu-şi tot cugetul întru ascultarea lui Hristos. Dorind însă după şi mai multă învăţătură şi după o viaţă şi mai curată, a pornit după trecere de mai multă vreme la Alexandria. Şi găsind acolo un bărbat deosebit de vrednic, pe nume Ioan Moshu, care era plin de toată înţelepciunea şi priceperea, a rămas la el şi a locuit împreună cu el sub acelaşi cort şi sub acelaşi acoperământ, ducând acelaşi fel de viaţă şi având acelaşi gând, împărtăşindu-se din cunoştinţele aceluia şi împărtăşindu-i la rândul său pe ale sale. Îmbolnăvindu-se aici de o grea boală de ochi, a fost vindecat de către sfinţii Chir şi Ioan, cărora, drept plată a vindecării, le-a cerut îngăduinţa să treacă în scris minunile săvârşite de ei în fiecare zi. Şi într-adevăr le-a trecut pe toate în scris.
Mai târziu, datorită vieţii lui înalte, a ajuns episcop al Ierusalimului. Când sfânta cetate Ierusalim a căzut în mâinile perşilor, el s-a dus la Alexandria, la marele Ioan cel Milostiv, care păstorea pe atunci în scaunul apostolic de acolo. La săvârşirea din viaţă a acestuia, găsindu-se deci la Alexandria, într-un cuvânt de laudă el a arătat toată comoara cea nesfârşită de milostivire şi înălţimea vieţii sfântului Ioan cel Milostiv, deplângându-l şi el îndeajuns de mult.
După ce s-a întors iarăşi în sfânta cetate, nici nu se poate spune cu câtă grijă şi trudă a păstorit Biserica ce-i fusese încredinţată: el nu a dat câtuşi de puţin somn ochilor lui şi aţipire pleoapelor lui. Şi lupta lui nu era numai împotriva demonilor, ci şi împotriva ereticilor, pe care combătându-i cu dovezi din Scriptură şi cu predaniile Părinţilor, ca şi cu învăţăturile lui proprii, îi punea pe fugă. El a lăsat Bisericii multe scrieri vrednice de cuvânt şi de pomenire, în care învaţă pe credincioşi trăirea cea dreaptă şi vieţuirea după voia lui Dumnezeu. Printre aceste scrieri sunt Limonariul (împreună cu Ioan Moshu), viaţa sfântului Ioan cel Milostiv şi Viaţa sfintei Maria Egipteanca, cea deopotrivă cu îngerii printre femei, care a săvârşit în pustiu lupte mai presus de puterile omeneşti. Astfel trăind viaţă bună şi bineplăcută lui Dumnezeu, învăţând şi pe alţii."
(www.calendar-ortodox.ro)

Posted on 16:28 / 0 comentarii / Read More