In Memoriam - Artur Silvestri

ARTUR SILVESTRI ŞI-A PREGĂTIT VEŞNICIA

30 Noiembrie - zi sfântă pentru ortodoxie, pomenirea Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat, primul propovăduitor în părţile Mării Negre cele dinspre răsărit a învăţăturii lui Hristos Mântuitorul nostru.
30 Noiembrie 2008 – zi de doliu în sufletele românilor prin trecerea în eternitate a scriitorului, filosofului, istoricului şi criticului literar, cărturarului cu o cultură enciclopedică ARTUR SILVESTRI.
Familia îndurerată anunţa că „Sufletul lui bun şi blând a urcat în împărăţia îngerilor”, însă aşa cum minunat spune poeta Mariana Gurza, cărturarul şi-a pregătit „DRUMUL LIN SPRE VEŞNICIE” aici pe pământ, alături de românii care l-au cunoscut şi preţuit.
Da, şi-a pregătit veşnicia prin modul în care a trăit;
Da, şi-a pregătit veşnicia prin tot ceea ce a simţit şi a gândit;
Da, şi-a pregătit veşnicia prin ceea ce a scris, dar mai ales prin ceea ce a dăruit.
Asemenea celebrului inventator Justin C., cărturarul Artur Silvestri ştia că „Nu forţa sau tehnologia sunt importante. Nu banul e important. Spiritualitatea!” Ceea ce a realizat pe plan cultural şi spiritual a dăruit spre cunoaştere, spre îmbogăţire spirituală semenilor săi.
Spiritul lui Artur Silvestri este prezent la Vaslui, în România şi în lume. Aceasta nu este o metaforă. Nu este o afirmaţie gratuită sau de circumstanţă, ci o realitate. În susţinerea acestei afirmaţii voi aduce argumente palpabile, bazate pe documente.
Artur Silvestri, ca mare om de cultură şi de bibliotecă era convins că învăţătura şi cartea nu pot trăi, nu pot exista şi, mai ales nu pot dăinui în afara bibliotecilor, în lipsa cititorilor.
Prin generozitatea sa, Artur Silvestri, în calitate de membru fondator al Asociaţiei Române pentru Patrimoniu Imobiliar, Cultural şi Istoric a donat Bibliotecii Judeţene „Nicolae Milescu Spătarul” din Vaslui un număr însemnat de cărţi. De acest gest s-au bucurat multe alte biblioteci româneşti din ţară şi din străinătate.
Îmbucurător şi lădabil este faptul că spiritul bun şi generos este o permanenţă a urmaşilor din familie şi a celor spirituali care continuă donaţiile către instituţiile de cultură.
Donaţia primită de Biblioteca Judeţeană Vaslui cuprinde circa 40 de titluri de cărţi semnate Artur Silvestri (eseuri, cronici literare, monografii, povestiri, în limba română, franceză, engleză, germană, rusă) şi un număr important de lucrări ale altor autori, în editarea cărora are o contribuţie intelectuală de preţ. Nu numărul acestor volume este important, ci conţinutul lor ideatic şi mesajul transmis românilor prin cuvinte de învăţătură întru sporire în credinţa ortodoxă, iubire de semeni, de neam şi ţară. Prin acest tezaur livresc ne sinţim mai bogaţi spiritual, pentru că în elaborarea lucrărilor sale Artur Silvestri a căutat, a cercetat, a scris cu talent şi pasiune, a făcut restituiri biografice ale unor mari personalităţi româneşti şi ale operelor acestora.
Vocea şi spiritul, slova şi înţelepciunea lui Artur Silvestri nu se vor stinge, ci vor dăinui prin cărţile sale, prin cititorii săi, din generaţie în generaţie. În această lume hipnotizată de „virtuţile” ecranului, de imagine ca informaţie transmisă, cuvântul scris este mai mult decât necesar, cărţile scrise cu multă ştiinţă de carte şi mult suflet sunt vitale pentru existenţa noastră ca indivizi şi ca naţie.
Creându-se şi construinde-se pe sine ca intelectual, Artur Silvestri a dat naştere unei mişcări cultural-spirituale, care continuă modul de a gândi şi acţiona al mentorului, al profesorului, al celui care este simţit ca fiind „candela inimii”. Spiritul său înseamnă luciditatea analizei vremurilor în care trăim, a istoriei ţării şi neamului, discernerea esenţialului de neesenţial, adevărului de falsitate.
Artur Silvestri a cunoscut şi relevat modele umane spirituale româneşti, nu a apelat la „modele de împrumut”, iar la rându-i este şi va fi un model autentic. În România de astăzi avem mare nevoie de modele. Trebuie să dărâmăm mitul şi mirajul Occidentului, a libertăţii prost înţelese, a împrumutului fără discernământ şi să încercăm diminuarea, dacă nu este posibilă eradicarea relelor intenţii de a distruge identitatea culturală şi spritituală românească.
Consideră ortodoxia ca fiind „o spiritualitate a modelelor realizate... Ele sunt tradiţie vie, veche şi nouă, adaptată, contemporaneizată” în Modelul şi memoria - Mitropolitul Antonie Plămădeală în efigie.
S-a scris şi se va mai scrie despre cărturarul Artur Silvestri, va fi iubit şi respectat peste tot acolo unde scriitura sa a ajuns.
Cu ocazia apropiatei lansări a cărţii „Între două lumi” a scriitorul australian Ben Todică, fiul al Vasluiului prin naştere, vom organiza o expoziţie în memoria scriitorului Artur Silvestri. Datoria şi obligaţia morală a bibliotecilor de a acorda atenţia cuvenită marilor intelectuali ai neamului ne determină, ca printr-un gest modest să încercăm să facem cunoscute numele, formaţia sa de cultură enciclopedică, personalitatea sa marcantă în cadrul culturii româneşti şi internaţionale, prin sensibilizarea, familiarizarea publicul vasluian şi invitaţia acestuia la lectura şi cunoaşterea operei lui Artur Silvestri.
Plecat spre ceruri, în Împărăţia Domnului, într-o zi de toamnă târzie, 30 noiembrie 2008, va rămâne în sufletul şi memoria cititorilor, a românilor de pretutindeni UN SPIRIT VIU al culturii şi spiritualităţii româneşti.
Un gând de pioasă amintire de la Vaslui.
Vasilica Grigoraş,

Posted on 22:54 / 0 comentarii / Read More

Destine umbrite

MARIANA GURZA – POETA CU SUFLET DE ÎNGER

Prin bunăvoinţa scriitoarei Mariana Gurza, în octombrie 2009 a intrat, cu titlu de donaţie, în colecţiile Bibliotecii Judeţene „Nicolae Milescu Spătarul” din Vaslui un exemplar din cartea Destine umbrite, apărută la Editura Atticea, Timişoara, 2008.
Lecturând cartea m-am dus cu gândul la ceea ce spunea Sfântul Antonie: „Dacă vom privi cu băgare de seamă şi vom descrie, fiecare după putinţă, faptele şi mişcările sufletului nostru, ca şi cum ni le-am dezvălui unul altuia, putem fi siguri că, din ruşinea de a fi cunoscuţi în întregime, vom înceta de a mai adăposti în inimă ceva necurat.”
De obicei, trăirile şi mişcările sufleteşti le păstrăm fiecare în unghere ascunse ale minţii şi inimii noastre. Oamenii duc vieţi de tăcută disperare. Cei care au avut experienţe dintre cele mai triste pot dobândi şi manifesta compasiune, pot dărui înţelegere şi iubire. Astfel se îmbunătăţesc şi se îmbogăţesc duhovniceşte şi prind puterea şi înţelepciunea de a dezvălui amarul şi tristeţea. Acest lucru încearcă şi reuşeşte, cu măiestrie şi pioşenie, Mariana Gurza în cartea ce poartă un titlu atât de sugestiv Destine umbrite. Întâlnim aici mărturisiri şi confesiuni veridice despre fragmente din viaţa sa şi a altor semeni, umbrite de vicisitudinile istoriei, de întunericul minţii şi micimea sufletului unora sau, pur şi simplu, de încercări ale destinului. De asemenea, autoarea ne prezintă bucuria trăirii întru Hristos, într-o Românie binecuvântată de Dumnezeu, Care, după opinia sa este Român.
Spiritul cărţii Marianei Gurza lucrează pentru realizarea unui minus de durere, a unui minus de nepăsare şi egoism şi a unui plus de înduhovnicire.
Lucrarea este alcătuită din 4 capitole: I. Spiritul locului, II. România tainică, III. Feţe bisericeşti, IV. Sărbători în clepsidră.
Sensul principal al primului capitol este nevoia de identitate a fiecăruia dintre noi. Autoarea consideră că pentru a-ţi cunoaşte identitatea este nevoie de căutare, raportare şi întoarcere întotdeauna la rădăcini: „Există un mister al cerului. Un dans al norilor. Un limbaj discret fără cuvinte între mine şi restul lumii încremenite în taină. O legătură sfântă pornind de la rădăcini la cer, de la străbuni la mine, de la acel loc mirific al părinţilor mei spre sufletul meu fremătător”.
Căutarea după 1990 a propriilor rădăcini a înălţat-o spiritual. Descoperindu-şi obârşia, a căpătat şi propria-i identitate. E drept că nu a găsit răspunsuri, aşa cum şi-ar fi dorit la toate întrebările. De ce? Pentru că acestea se află în afara oricăror raţiuni, a oricărei logici umane. Însă a realizat un lucru esenţial. Descoperind-şi filonul familiei, arborele genealogic, i s-au mai potolit dorurile de tată, de moşi şi strămoşi, de neam şi a căpătat putere sfântă de a înfăptui câte ceva în memoria înaintaşilor. Neastâmpărul interior de a-l descoperi şi cunoaşte pe unchiul Vasile Plăvan - avocat, publicist, gazetar, a motivat-o să scotocească continuu prin cărţi, publicaţii periodice şi alte documente, dar să şi discute cu diferite persoane care ştiau câte ceva despre el. Descoperă astfel informaţii despre viaţa şi activitatea lui Vasile Plăvan, despre lucrările sale, despre moartea prematură la numai 49 de ani. Marele Om Vasile Plăvan a luptat pentru unirea românilor din Bucovina, vorbind şi revoltându-se pentru toate faptele privind dezrădăcinarea românilor din locul naşterii şi strămutarea pe pământul aceleeaşi ţări, dar ei fiind consideraţi străini. Mariana Gurza reuşeste să facă o restituire a memorie sale prin publicarea lucrării „Boabe de lacrimi” a unchiului său.
Al doilea capitol al cărţii este o mărturisire de credinţă şi izvor de bucurie duhovnicească: „Da, îmi iubesc ţara! Un sentiment înălţător! Îmi iubesc neamul! Îmi sunt dragi munţii, apele, pădurile şi oamenii. Avem o ţară minunată şi refuzăm să o vedem dincolo de aparenţe. Dumnezeu este Român. Aşa îl simt. Dumnezeu ne va ţine de mână aşa cum a făcut-o de ani. Nu ne va lăsa să risipim istoria, tradiţia, credinţa noastră ortodoxă”.
În acest capitol, scriitoarea aduce un „Argument” inspirat povăţuindu-ne că, numai prin „Identitate şi valoare” vom putea scrie o „Epistolă” cu „Ţara în suflet”. „Clipa sacră, în loc sacru” se întâlnesc pe „Piatra nestemată a Moldovei” şi prin „Metania Cuviosului Peon Sihastrul” vom nădăjdui să ajungem „Spre rădăcini spirituale” pentru a evita „Insomnii cu întrebări”.
Şi cum altfel ne-am putea păstra identitatea de neam, ţară, limbă, dacă nu printr-o biserică sfinţitoare şi lucrătoare. În bisericile şi mănăstirile cu adâncime de zile şi trăire, sau în cele mai nou zidite şi sfinţite, slujesc sfinţi părinţi, despre care povesteşte cu evlavie şi smerenie Mariana Gurza în capitolul „Feţe bisericeşti”. Întâlnirea autoarei cu sfinţii părinţi români (arhimandrit Arsenie Papacioc, arhimandrit Iustin Pârvu, mitropolit Antonie Plămădeală, mitropolit Nestor Vornicu, arhimandrit Ciprian Zaharia, protoiereu stavrofor Milovoi Stoin ş.a.) au sporit-o în credinţă şi iubire, iar din acestea dăruieşte la rându-i celor care vor dori să se aplece asupra cărţii domniei sale.
Şi parcă, nu ar fi atât de armonios alcătuită lucrarea Marianei Gurza, dacă nu şi-ar fi dezvăluit, în ultimul capitol al lucrării sale, trăirile duhovniceşti cu ocazia celor două mari sărbători ale creştinătăţii: Învierea Mântuitorului nostru (Sfintele Paşti) şi Naşterea Domnului Iisus Hristos (Crăciunul). Spiritul acestor sărbători la români este profund, ne îmbie la iertare şi iubire, la pregătire pentru a primi lumină în sufletele noastre şi a lumina la rându-ne. „O lumânare nu pierde nimic dacă aprinde altă lumânare”. Autoarea, ea însăşi o rază de lumină gata oricând să ajungă la sufletele celor care au deschiderea de a cere şi a primi lumină.
Cartea prezintă o vizibilă armonie a sufletului său cu lumea, cu semenii, dar şi cu Dumnezeu. Proza Marianei Gurza are aceeaşi muzicalitate şi culoare ca şi poezia sa. Volumul Destine umbrite, asemenea poeziilor sale, este un cântec care mângâie şi alină sufletul, este lumina discretă care te acoperă de speranţă şi bunătate.
Lucrarea Destine umbrite nu trebuie doar citită, ci este ca o carte de rugăciune, pe care s-o ai permanent la căpătâi. Are rol mesianic, de a dechide drumuri noi, de a îndrepta pe cei rătăciţi pe calea dreaptă şi adevărată, aduce cititorului o clipă de uitare de sine, un zâmbet sau o lacrimă de înduioşare pentru suferinţele altora.
Citind cartea, putem cunoaşte sufletul autoarei. Cunoscând un suflet înălţător, putem prinde aripi pentru a ne înălţa noi înşine, pe aceeaşi cale: apropierea de Dumnezeu, sporirea în credinţă, dobândirea smereniei şi a adevăratei iubiri, a păcii inimii. Este o carte de profundă revelaţie.
Acest volum este o sinceră călătorie în spiritualitatea românilor de ieri şi de mâine, prin trăirile de azi, durabilă în timp şi spaţiu. Este este o pledoarie convingătoare pentru însuşirea şi interiorizarea adevăratelor valori umane, spirituale. Este un fel de fir al Ariadnei pentru ieşirea din imensul labirint pe care-l reprezintă viaţa noastră actuală prin care rătăcim fără noimă.
Se cuvine să spunem câteva cuvinte şi despre autoarea volumului Destine umbrite. Poetă şi scriitoare, cu 8 volume publicate, care s-au bucurat de cronici generoase bine meritate. Arta scrisului este pentru Mariana Gurza un mod de viaţă, un motiv de bucurie şi împlinire. Tematica abordată în scrierile sale se desprinde din viaţa umană dar şi din planul ceresc, iar inspiraţia este divină.
Este un fin psiholog, un „cititor” al stărilor sufleteşti ale oamenilor, „scanează” repede şi bine omul. Fire blândă şi îngăduitoare, are darul de a pătrunde în cutele cele mai ascunse ale sufletului omenesc. Un suflet bun, îngeresc de bun şi de o modestie aşa de atrăgătoare încât oricine se apropie de ea se simte prins în mrejele unui farmec nespus, aproape ireal de frumos.
Dacă o cunoşti pe Mariana Gurza, de la început îţi poţi da seama că este o persoană foarte bogată sufleteşte. În timp, cu migală, răbdare, smerenie şi multă râvnă, şi-a construit „o făbricuţă de gânduri bune”, precum spunea Cuviosul Paisie Aghioritul. Însă ceea ce este înălţător, este faptul că aceste gânduri le oferă semenilor săi, astfel ele fiind „sămânţa” care poate rodi în mintea şi sufletul celor care o primeşte, dar este adevărat că, această rodire, depinde de „pământul” în care a ajuns. Astfel poţi învăţa de la autoarea Mariana Gurza că atât culmile cât şi văile parcurse în viaţă se află sub binecuvântarea Domnului.
Ştim cu toţii că empatia este rar întâlnită în zilele noastre. Trecem liniştiţi pe lângă oameni cu diverse nevoi, necazuri, lipsuri, cu dureri trupeşti şi sufleteşti fără să reacţionăm. De la o simplă răsfoire a cărţii, orice cititor, şi cel avizat şi cel mai puţin cunoscător al tematicii abordate, va observa empatia autoarei faţă de semeni, aceasta fiind una dintre virtuţile sale. Empatizând cu personajele reale ale cărţii, Mariana Gurza demonstrează că se cunoşte foarte bine pe sine, însă îi cunoşte şi pe ceilalţi, are capacitatea şi abilitatea de a intra în relaţie cu semenii, de a „intra în pielea lor” şi se comportă în consecinţă. Astfel nu intră cu bocancii în gândurile şi sentimentele celorlaţi, ci dimpotrivă îi ascultă, îi înţelege, îi mângâie şi în măsura în care poate îi ajută.
Pentru Mariana Gurza, nu este suficient doar să cunoască şi să emane compasiune pentru nevoile oamenilor, ci gândul bun trece la faptă. A încurajat şi ajutat tineri poeţi şi scriitori să-şi publice şi să-şi lanseze cărţile. Este implicată în activitatea filantropică a Asociaţiei „Învierea” de la Biserica din Şuşenii Bârgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud. Şi exemplele ar putea continua.
Aş putea conchide că virtuţile personale le-a transferat acestei cărţi. Aşa cum te simţi în preajma Marianei Gurza, tot atât de bine te simţi şi citind cartea, în care sunt îngemănate trăiri personale, reflecţii, meditaţii, experienţe de viaţă, asigurând cititorului pacea sufletească pe care ne-o dorim cu toţii.
“Şi, Doamne, această linişte, pare luminată de toate gândurile bune, privind-o c-un surâs pe micuţa Atticea cuibărită în sufletul meu... “ încheie minunat Mariana Gurza cartea Destine umbrite.

Vasilica Grigoraş

Posted on 22:53 / 1 comentarii / Read More

Festivalul Internațional de Gimnastică și Dans „Prietenia”, ediția a XXV-a

În perioada 16-18 octombrie 2009, Palatul Copiilor Vaslui, sub înaltul patronaj al Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, a organizat Festivalul Internațional de Gimnastică și Dans „Prietenia”, ediția a XXV-a, în colaborare cu primăria Municipiului Vaslui, Inspectoratul Școlar Județean, Casa de Cultură „Constantin Tănase” Vaslui, Direcția Județeană Pentru Sport, Grupul Școlar „Ștefan Procopiu”, Grupul Școlar „Ion Mincu”, Școli, Colegiul Economic „Anghel Rugină”, părinți, prieteni, voluntari.
Sub deviza „Dansul unește oamenii”, la festival au participat formații din Bulgaria-Silistra, Republica Moldova-Chișinău, Ialoveni și din 25 de județe ale României (în total peste 1000 de copii). Evoluțiile participanților au fost la un înalt nivel artistic și au încântat publicul spectator.
Câștigătorii au fost toți participanții prin noile prietenii pe care și le-au făcut. Tuturor li s-au acordat Diploma Aniversară, Trofeul –25 de Ani -- , Monografia Municipiului Vaslui, Coșuri cu flori, etc.
La despărțire, cu toții și-au promis REVEDEREA în 2010 pe aceste dulci meleaguri încărcate de istorie ale voievodului Ștefan cel Mare,
Informează prof. Anușca-Dogdan Elena, directoarea festivalului.

Posted on 20:07 / 0 comentarii / Read More

BEN TODICĂ - „ÎNTRE DOUĂ LUMI”

Debutul editorial al autorului Ben Todică la editura Atticeea din Timişoara este începutul etapei de scriitor, pe care publicistul Ben Todică  a pregătit-o cu dedicaţie şi consecvenţă de-a lungul anilor, în diferite publicaţii periodice ale românilor din străinătate şi din ţară.

      Fiind convins că exerciţiul introspecţiei este necesar tuturor oamenilor, autorul a realizat acest lucru în cartea „Între două lumi”, cu obiectivitate în ceea ce-l priveşte şi dragoste şi dăruire faţă de ceilalţi. După propria-i mărturisire „Acum în această carte aş dori să fie câte ceva pentru tot omul şi, în special, exerciţiul de a privi înspre interiorul tău …”, Benoni Todică consideră „introspecţia” şi invitaţia la introspecţie ca un dar pe care ar dori să-l ofere cititorilor săi.

      Ben Todică dezvăluie în cartea sa o multitudine de preocupări intelectuale şi utilizează  o largă gamă de specii literare. Acestă  diversitate  este expresia unui stil dinamic care conferă  scriiturii sale eleganţă, expresivitate şi spontaneitate.

      Lucrarea este structurată în patru capitole: I. Identitate şi valoare; II. Nostalgii; III. Impresii şi prietenii; IV. Dialog între Două Lumi, şi este rodul acumulărilor şi evoluţiei culturale şi spirituale, al experienţei trăite de autor în cele două lumi (ţări): România şi Australia. În tot acest timp autorul a căutat continuu să observe, să cunoască temeinic viaţa şi s-o îmbunătăţească. Vorbeşte cu aceeaşi dragoste şi admiraţie, atât despre România, cât şi despre Australia, dar privite din unghiuri de vedere diferite. Din paginile cărţii aflăm informaţii despre istoria românilor, începând de la daci şi romani, cu argumente din istorici de renume pe plan internaţional: Marija Gumbitas şi Joseph Campbell. Autorul povesteşte cu deosebită mândrie despre ceea ce înseamnă Columna lui Traian construită de romani după cucerirea Daciei. De asemenea, citind această carte aflăm lucruri interesante despre Australia contemporană, dar şi despre băştinaşii săi, “aboriginalii”, cum îi place autorului să-i numească.

      Cartea „Între două lumi” este un izvor viu  de informaţii, cunoştinţe, atitudini, îndemnuri, ecouri, sentimente, emoţii, strigăte de bucurie, ori dimpotrivă, de revoltă. Cu măiestrie şi cu o putere de nebănuit scoate în evidenţă adevăratele valori umane, în general şi româneşti, în special şi ia atitudine faţă de cei care încearcă să nege sau să discrediteze acestea. Exemplu: După ce în „Dragul Meu Poet”, îi inchină poetului nepereche gânduri sublime pentru existenţa şi opera sa, urându-i să strălucească „ca un astru printre stele!”, în „Eminescu nerelevant” ia atitudine virulentă împotriva celor care îndrăznesc să afirme că marele POET nu mai este relevant.

      Corespondenţa inclusă în carte, nu face altceva, decat să contureze şi să completeze adevăratul profil moral şi uman al autorului. Scrisorile sunt, în aceeaşi măsură calde, prietenoase, sincere, dar concise, concentrând un bogat conţinut de idei.

      Prin includerea interviurilor în carte, autorul dovedeşte că stăpâneşte arta convorbirii, prezentânde-se publicului cititor în postura celui care intervievează, dar şi a intervievatului.

      Între textele încluse în această lucrare există un liant, pe cât de subtil, pe atât de puternic pentru că scrisul lui Ben Todică este atipic. El însuşi mărturiseşte acest lucru şi chiar este revoltat pe cei care pretind că trebuie scris într-un anume fel. Creaţia domniei sale nu este înghesuită în tipare, în canoane. Şi dacă cineva ar spune că totuşi este, acel tipar ar fi SUFLETUL său de ROMÂN, care este deopotrivă şi liantul întregii cărţi. De ce acest lucru? Pentru că ceea ce a scris a înmugurit, a înflorit şi a rodit mai întâi în sufletul său.

      În paginile lucrării transpar, în aceeaşi măsură smerenia şi demnitatea autorului. Smerenia se observă din modul în care se raportează la semenii săi, care au nevoie de înţelegere şi ajutor. Care-i este atitudinea faţă de aceştia? Îi observă atent, îi iubeşte necondiţionat, îi face cunoscuţi lumii. Demnitatea lui Benoni Todică este moştenită de la înaintaşi, dar şi cultivată prin educaţia primită în familia românului de rând, cu o mentalitate sănătoasă şi în şcoala românească a mijlocului de secol 20.  Autorul, nu numai că apreciază şi promovează adevăratele valori, dar sesisează şi minusurile oamenilor şi a ceea ce se întâmplă nefiresc în ţară şi în lume. Se revoltă faţă pe nedreptate, rea vointă, rea credinţă şi mai ales necredinţă. Ben Todică iubeşte oamenii, nu are nimic cu nimeni, ci cu faptele unora care nu au respect şi iubire faţă de semeni, de ţară şi neam.

      În cartea sa Todică ne învaţă, nu să evadăm din faţa greutăţilor, ci să ne confruntăm cu ele, să sesizăm şi să încercăm să schimbăm răul, să cultivăm binele. Şi asta pentru trezirea şi întreţinerea în cugetul românilor a sentimentului de dragoste adâncă, serioasă, demnă, nobilă de rădăcini şi obârşie. Această carte vrea să lumineze ici-colo porţiuni din destine individuale, dar şi destine colective (ale poporului român).

      Ceea ce face farmecul cărţii sale, este darul scriitorului de a relaţiona cu oamenii şi cu mediul în care trăieşte, de a-şi dezvălui potenţialul său sufletesc, artistic, scriitoricesc. Nimeni altul nu l-a descris mai fidel şi mai complet decât prof. univ. dr. George Anca “Şi eu te-am perceput, de la prima veste despre existenţa ta, drept un unicat, nu atât Ben Românul - Zorba Grecul, nici omul anului în Australia, dar un mister nemaidiasporean, de revenire la toate rădăcinile lumii prin rădăcinile româneşti”. Şi venind vorba de rădăcini, simt nevoia să precizez că Ben Todică are rădăcini moldoveneşti, este prin naştere moldovean. S-a născut în satul Iezer, comuna Puieşti din judeţul Vaslui, şi astfel, se explică harul şi darul povestirii. Trece uşor de la tonul melancolic faţă de meleagurile natale şi oamenii apropiaţi din vremea copilăriei, adolescenţei şi primei tinereţi, la tonul de satiră şi umor în prezentarea unor momente hazlii din viaţa sa. Asemenea lui Ion Creangă, povesteşte amintiri din copilărie, despre învăţătorul său: ”Scrisul a început pe o foaie de caiet de citire cu un toc şi o peniţă şi o grămadă de lacrimi şi palme după cap de la Mustaţă, învăţătorul nostru, care îmi dicta: „A” mare de mână, pleosc o palmă, „a” mic de mână, pleosc, şi iar lacrimi, liniuţă subţire în sus, liniuţă groasă în jos”... Şi „humorul moldovenesc” este la loc de cinste în însemnările sale „Cu această piesă am participat la bienala teatrală Ion Luca Caragiale... Am fost apoi în turneu prin împrejurimi, şi aş mai fi şi astăzi dacă nu aş fi fost luat în armată”.

      Benoni Todică spune că „locul unde te naşti este sfânt”. Îl înţelegem şi îl credem că aşa este. Deşi a plecat în jurul vârstei de cinci ani din satul natal, nu a uitat niciodată că acolo era o biserică, de care pomeneşte în corespondenţa noastră: “Singura mea dorinţă este de a vedea biserica din Iezer, dacă mai există, pentru că nu am văzut-o niciodată”. Este limpede dorinţa de a-şi revedea biserica din satul în care a văzut lumina zilei şi a primit binecuvântarea Domnului de a sfinţi locurile pe unde l-au purtat paşii.

      Aşa se explică faptul că oriunde s-a aflat, a trăit, a simţit, a gândit româneşte, permanent s-a raportat la locurile natale sfinte, la trăirea ortodoxă, la istoria şi spiritualitatea neamului. În cartea sa respiră chemarea bunilor şi străbunilor, începând de la daci şi romani până zilele noastre.

      Ben Todică este un „alpinist al cunoaşterii”. A învăţat şi a urcat continuu pe drumul, de cele mai mult ori abrupt, al cunoaşterii şi al creaţiei. Este un veşnic căutător şi descoperitor, iar ceea ce a învăţat, a descoperit şi a creat a oferit cu dragoste şi generozitate şi celorlalţi. Aceasta este măreţia sufletului şi valoarea operei lui Ben Todică, şi de aceea, vă recomandăm cu căldură lectura cărţii „Între două lumi”, apărută în colecţia „Spiritualitatea Românească de Pretutindeni”, iniţiată şi coordonată de autor.

Posted on 20:21 / 0 comentarii / Read More

Școală generală româno-canadiană în regiunea Grand Montréal

Forumul pentru Istorie,Cultură și Latinitate AGORA ROMAGNA LATINA - Canada, anunță intenția înființării unei școli generale Româno-Canadiene în regiunea Grand Montréal. Ițiativa se adresează românilor din Canada ce trăiesc în zonele Montréal, Laval, Rive Nord sau Rive Sud. În funcție de numărul de înscrieri și localizarea lor, cursurile se vor ține într-una dintre zonele mai sus amintite. Acestea vor fi conforme programei pedagogice obligatorii dată de Ministerul Educației din Québec. În plus, vor fi cursuri de engleză și limba, istoria și cultura română. Pentru că acest proiect este unul comunitar sunteți rugați să sprijiniți această inițiativă semnând petiția ce se găsește la următoarea adresă: http://spreadsheets.google.com/viewform?key=tWq6efcBoKWXAlHmUbejtkg&hl=ro

Pentru informații suplimentare sau oferte de parteneriate, sponsorizări și colaborări sunteți rugați să-l contactați pe domnul Serban Popa la adresa : ser_art_sp@yahoo.com .

Sursa (email): Ing. Daniel Constantin Manolescu, B.Sc, M.Sc. DrD. Teacher-Assistant, Faculté de Médecine/Nutrition, Université de Montréal

Coordonator principal - AGORA ROMAGNA LATINA- Canada.
Redactor Sef : STARPRESS CANADA,www.valcea-turism.ro

Redactor jurnal: ACTUALITATEA ROMÂNO-CANADIANĂ

Posted on 20:04 / 1 comentarii / Read More

24 iunie - Sf. Ioan Botezătorul, patronul oraşului Torino

Ca în fiecare an, Torino se pregăteşte să-l sărbătorească pe patronul oraşului, Sf. Ioan Botezătorul (Festa di San Giovanni Battista).
Între 18 şi 24 iunie în oraş vor fi organizate o serie de manifestări. Programul complet este disponibil pe portalul Sectorului Sport şi Timp liber.
Marti, 23 iunie la orele 22.30 în Piaţa Castello va avea loc tradiţionalul Foc de tabără, iar miercuri 24 la la miezul nopţii, tradiţionalul foc de artificii.
Miercuri 24 iunie, birourile publice vor fi închise.

Sursa: www.comune.torino.it/ro/actualitate/

Posted on 01:30 / 0 comentarii / Read More

Stuttgart - Festivalul de vara al culturilor 30 Iunie - 05 Iulie 2009

OPEN AIR - Intrarea libera!

 

Piata primariei din Stuttgart – Marktplatz 1

Si in acest al 5-lea an de la infiintare, Forumul German-Roman Stuttgart, organizeaza in cadrul festivalului de vara al culturilor standul „ROMANIA“.  

Va invitam timp de 6 zile in piata primariei  din Stuttgart la un maraton muzical international de exceptie si la specialitati culinare romanesti ... ca la mama acasa!

 

Program:

Marti 30.06, Miercuri 01.07, Joi 02.07, Vineri 03.07:   17:30 – 22:30

Sambata 04.07:  16:30 – 22:30  si  Duminica 05.07:   11:00 – 22:00

 

Duminica 05.07- (ca.16:30) –  Hai sa incingem hora mare!

Va invitam la un program de hore romanesti sustinut de:

Maestrul Ion Calancea, solista de muzica populara Lucica Krafft Pavelea si din Paris, la Nai interpretul Dorian Gheorghilas

 

Va asteptam cu drag, in fiecare zi a festivalului,... dar si duminica la hora romaneasca din piata primariei !

Hotline: 01577-9078470  

 

Informatii si programul festivalului: www.forum-gerrum-stuttgart.de

Posted on 11:49 / 0 comentarii / Read More

GEORGE ENESCU FESTIVAL STUTTGART – 21 / 22 / 23 / 24 - Mai 2009

Partenerul media principal al festivalului - redactia radio - Vocea comunitatii romanesti Stuttgart  a invitat  vineri  15.05.2009  intre orele 23:00 si 24:00 (ora Romaniei) la o conferinta de presa online - interactiva via internet. 

Conferinta este postata acum online, pentru ascultare- acesati pagina noastra de web: www.forum-gerrum-stuttgart.de  apoi clic pe rubrica emisiunilor radio, apoi clic pe arhiva radio.

Posted on 16:36 / 0 comentarii / Read More

Echipajul navei-şcoală „Bricul Mircea” a fost vizitat de ambasadorul României în Spania

Maria Ligor, ambasadorul României în Spania, s-a aflat în zilele de 5 şi 6 mai a.c. în Cadiz, cu ocazia escalei în pe care a făcut-o în localitate "Bricul Mircea", nava-şcoală a Marinei Române.

Cu ocazia escalei efectuate în Cadiz de nava-şcoală a Marinei Române, „Bricul Mircea”, Ambasada României în Spania a derulat o serie de acţiuni diplomatice, care s-au bucurat de interes din partea autorităţilor, a publicului local şi a turistilor aflaţi pe litoral. Autorităţile române au permis accesul liber la bordul navei şi au oferit o recepţie oficialităţilor civile şi militare.

Vizita în Cadiz a ambasadorului României în Spania, Maria Ligor a fost organizată cu sprijinul Consulatului General al Romaniei la Sevilla. Maria Logor s-a întâlnit cu primarul localităţii, Teofila Martinez Saiz, cu subdelegatul guvernului (prefectul), Sebastian Saucedo Moreno şi cu Francisco Hernandez Moreno, contra-amiral la Comandamentul de Acţiune Maritimă Cadiz.

Întâlnirile au prilejuit discutarea unui program de intensificare a relaţiilor dintre Cadiz şi parteneri români, atât la nivelul autorităţilor locale şi militare, cât şi în ceea ce priveşte schimburile culturale sau cooperarea economică. Ambasadorul roman a fost însoţit de comandantul navei, lt. cmdr. Gabriel Moise, şi alţi ofiţeri superiori, precum şi de consulul României în Andaluzia, Monica Ştirbu.

Bricul Mircea urmează să mai viziteze un port spaniol înainte de a începe traversarea Atlanticului, urmând a pleca în regata "Tall Ships Atlantic Challenge 2009" din Tenerife, la 17 mai 2009.

Nava-şcoală "Mircea” sărbătoreşte în cursul acestei luni 70 de ani în serviciul Marinei Militare, la bordul ei formându-se zeci de generaţii de ofiteri români de marină. Este un velier cu trei catarge, construit în anii 1938-1939, la Şantierul Naval "Blohm und Woss" din Hamburg, Germania, care a înlocuit prima Navă Şcoală Bricul Mircea, distrusă în timpul primului război mondial.

Posted on 23:33 / 0 comentarii / Read More

Spania: Absolvenții din Alicante au primit atestatele de limba română

29 de candidaţi care au promovat în sesiunea din decembrie 2008 examenele ACLro pentru nivelele A1, A2 şi B1 au primit Atestatul de Cunoştinţe de Limba Română, eliberat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării din România.

Miercuri, 6 mai, la sediul Universității din Alicante a avut loc festivitatea de decernare a primelor atestate oficiale eliberate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării din România, care acreditează cunoaşterea limbii române. Dintre cei 29 de candidaţi care au promovat examenele din sesiunea decembrie 2008, 25 au fost prezenți la festivitatea de înmânare a atestatelor.
Alături de atestate, tinerii, cu vârste cuprinse între 17 și 40 de ani, au primit din partea Institutului Limbii Române din București (ILR) câte o trăistuță tradițională românească, în care se aflau materiale informative despre țara noastră. Fiecare candidat va primi, zilele acestea, din partea Universității din Alicante, un DVD cu înregistrarea festivității. Institutul Limbii Române a oferit echipei de coordonatori din Alicante diplome de onoare pentru întreaga activitate desfășurată pentru promovarea limbii române.

Atestatele acreditează nivelul de cunoaștere a limbii române

Printre cei care au promovat examenele se numǎră studenţi de la secţia de Limbǎ românǎ, înfiinţatǎ în anul 2004 în cadrul Departamentului de Traducere de la Universitatea din Alicante, întreprinzători din diverse sectoare de activitate economică şi tineri români de pe întreg teritoriul spaniol. Candidaţii sunt persoane care au nevoie, din motive profesionale sau educaţionale, de un atestat de recunoaştere a cunoştinţelor de limba română. În cazul românilor din Spania, atestatul facilitează reinserţia elevilor în sistemul şcolar românesc. Cei care vor să urmeze o facultate în România, pot cere echivalarea cunoştinţelor de limba română. Atestatul ACLro facilitează posesorilor accesul la locuri de muncă din cadrul unor companii mixte sau care întreţin relaţii comerciale cu România sau permit solicitarea unor posturi în ONG-urile care lucrează cu românii.

Reprezentanții ILR, prezenți la festivitate

Proiectul acestor examene oficiale de limba română este rezultatul colaborǎrii dintre Institutul Limbii Române din Bucureşti şi catedra de Limba Română din cadrul Departamentului de Traducere al Universităţii din Alicante, în cadrul căruia activează Cătălina Iliescu Gheorghiu, conferențiar doctor la Departamentul de Traducere şi Interpretare și lectorii de limba română, doctor Oana Covaliu şi doctorand Delia Prodan. Alături de cele trei profesoare românce, la festivitate au luat parte directorul ILR, Corina Cherches, coordonatorul de proiecte al ILR, Ionela Dabija, și consilierul ILR Marcela Mateescu.

Sursa: www.adevarul.ro

Posted on 23:30 / 0 comentarii / Read More