Alba Iulia : istorie

Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oras exista localitatea dacică Apoulon, important centru fortificat mentionat pe hărţile contemporane. După cucerirea Daciei de către Traian, oraşul se va numi Apulum, iar fortificaţia dacică pre-existentă va fi completată prin efortul soldaţilor Legiunii a XIII-a Gemina staţionate aici. Ruinele zidului dacic şi al impresionantei porţi sunt foarte bine conservate şi pot fi vizitate in "Traseul celor 3 cetăţi" din cartierul Cetate. La intrarea în acest complex arheologic deschis recent publicului, pot fi vazute şi ramăşiţele unor ziduri exterioare precum şi o poartă din cetatea medievală, cea in care a intrat victorios Mihai Viteazul. În Evul Mediu numele românesc al oraşului a fost deja Alba Iulia, insă în documentele timpului redactate în limba slavonă figurează drept Bălgrad (adică "Cetatea Albă").
Numeroase izvoare atestă, înainte de a ne fi fost transmis numele sau prin documente istorice scrise, existenţa pe acest teritoriu şi în împrejurimile lui imediate, a unor aşezări preistorice datând din mileniul al V-lea î.C.; în partea de nord a oraşului s-a descoperit o importantă aşezare neolitică (5000-1900 î.C.), care a fost locuită de triburi de păstori şi agricultori. În numeroase puncte de pe teritoriul oraşului - La vii, Platoul romanilor - au fost scoase la iveală obiecte din epoca bronzului (1700-1000 î.C.).
Demnă de menţionat este şi cetatea de pământ din epoca fierului, descoperită pe înălţimile din stânga Mureşului, la Teleac (4 km spre nord-est de Alba Iulia). Această cetate, datată pe la jumătatea mileniului I î.C. este fortificată cu valuri de pământ şi şanţuri, îngloband un teren de aproape 30 ha. Aici, pe cursul mijlociu al Mureşului, a fost, probabil, un centru tribal tracic de seamă. O ramură a tracilor va atinge în curând un apogeu politic, social şi economic al acestor locuri şi aceştia sunt dacii. Ei pun bazele unei aşezări puternice - Apoulon - ce se va impune mai târziu.
În jurul castrului întemeiat de romani, au luat naştere două oraşe cu numele de Colonia Aurelia Apulensis şi Colonia Nova Apulensis.
În anul 953 căpetenia maghiară Zsombor s-a botezat, luând numele de Iuliu (Gyula). Pentru a deosebi „Cetatea Albă” din Transilvania de celelalte oraşe cu acelaşi nume (ex. Alba Regală, Székesfehérvár, respectiv Belgrad, Nándorfehérvár), maghiarii au denumit cetatea de pe Mureş "Gyulafehérvár", adică „Cetatea Albă a lui Jula” (în maghiară „Gyula”). Numele a fost tradus în latină - „Alba Iulia”. Acest nume este folosit şi astăzi.
Menţionat documentar prima dată în 1097, a fost capitala principatului Transilvaniei (1542-1690), dupa ce in prima faza a depins de episcopul Transilvaniei.
La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia, realizând unirea politică a celor trei ţări româneşti sub cârmuirea sa.
În secolul XVII a fost un important centru al tipăriturilor româneşti, iar locuitorii oraşului au participat la Revoluţia de la 1848-1849.
Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România a fost proclamată la 1 Decembrie 1918 prin Declaraţia de la Alba Iulia.
La 15 octombrie 1922, în Alba Iulia a avut loc, la Catedrala Reîntregirii, încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, simbolizând actul unirii tuturor provinciilor istorice româneşti cu Ţara, sub sceptrul aceluiaşi monarh.
La 6 mai 1928 a fost organizată de Partidul Naţional-Ţărănesc, în cadrul unei vaste campanii de răsturnare a guvernului liberal, o adunare la care au participat circa 100.000 de cetăţeni.
În anul 1933 oraşul nord-italian Alessandria a donat oraşului Alba Iulia o copie a “Statuii Lupoaicei” (“Lupa Capitolina”), ca semn al moştenirii culturale latine comune. La data de 13.04.2007 a avut loc inaugurarea oficială a „Pieţei Allessandria” în Alba Iulia, în care este amplasată statuia „Lupa Capitolina”, ca simbol al înfrăţirii dintre Alba Iulia şi Alessandria.
În 1968, oraşul este declarat municipiu.
La 1 decembrie 1990, la Alba Iulia s-a sărbătorit pentru prima oară ziua naţională a României.

Sursa: www.wikipedia.org