BEN TODICĂ - „ÎNTRE DOUĂ LUMI”

Debutul editorial al autorului Ben Todică la editura Atticeea din Timişoara este începutul etapei de scriitor, pe care publicistul Ben Todică  a pregătit-o cu dedicaţie şi consecvenţă de-a lungul anilor, în diferite publicaţii periodice ale românilor din străinătate şi din ţară.

      Fiind convins că exerciţiul introspecţiei este necesar tuturor oamenilor, autorul a realizat acest lucru în cartea „Între două lumi”, cu obiectivitate în ceea ce-l priveşte şi dragoste şi dăruire faţă de ceilalţi. După propria-i mărturisire „Acum în această carte aş dori să fie câte ceva pentru tot omul şi, în special, exerciţiul de a privi înspre interiorul tău …”, Benoni Todică consideră „introspecţia” şi invitaţia la introspecţie ca un dar pe care ar dori să-l ofere cititorilor săi.

      Ben Todică dezvăluie în cartea sa o multitudine de preocupări intelectuale şi utilizează  o largă gamă de specii literare. Acestă  diversitate  este expresia unui stil dinamic care conferă  scriiturii sale eleganţă, expresivitate şi spontaneitate.

      Lucrarea este structurată în patru capitole: I. Identitate şi valoare; II. Nostalgii; III. Impresii şi prietenii; IV. Dialog între Două Lumi, şi este rodul acumulărilor şi evoluţiei culturale şi spirituale, al experienţei trăite de autor în cele două lumi (ţări): România şi Australia. În tot acest timp autorul a căutat continuu să observe, să cunoască temeinic viaţa şi s-o îmbunătăţească. Vorbeşte cu aceeaşi dragoste şi admiraţie, atât despre România, cât şi despre Australia, dar privite din unghiuri de vedere diferite. Din paginile cărţii aflăm informaţii despre istoria românilor, începând de la daci şi romani, cu argumente din istorici de renume pe plan internaţional: Marija Gumbitas şi Joseph Campbell. Autorul povesteşte cu deosebită mândrie despre ceea ce înseamnă Columna lui Traian construită de romani după cucerirea Daciei. De asemenea, citind această carte aflăm lucruri interesante despre Australia contemporană, dar şi despre băştinaşii săi, “aboriginalii”, cum îi place autorului să-i numească.

      Cartea „Între două lumi” este un izvor viu  de informaţii, cunoştinţe, atitudini, îndemnuri, ecouri, sentimente, emoţii, strigăte de bucurie, ori dimpotrivă, de revoltă. Cu măiestrie şi cu o putere de nebănuit scoate în evidenţă adevăratele valori umane, în general şi româneşti, în special şi ia atitudine faţă de cei care încearcă să nege sau să discrediteze acestea. Exemplu: După ce în „Dragul Meu Poet”, îi inchină poetului nepereche gânduri sublime pentru existenţa şi opera sa, urându-i să strălucească „ca un astru printre stele!”, în „Eminescu nerelevant” ia atitudine virulentă împotriva celor care îndrăznesc să afirme că marele POET nu mai este relevant.

      Corespondenţa inclusă în carte, nu face altceva, decat să contureze şi să completeze adevăratul profil moral şi uman al autorului. Scrisorile sunt, în aceeaşi măsură calde, prietenoase, sincere, dar concise, concentrând un bogat conţinut de idei.

      Prin includerea interviurilor în carte, autorul dovedeşte că stăpâneşte arta convorbirii, prezentânde-se publicului cititor în postura celui care intervievează, dar şi a intervievatului.

      Între textele încluse în această lucrare există un liant, pe cât de subtil, pe atât de puternic pentru că scrisul lui Ben Todică este atipic. El însuşi mărturiseşte acest lucru şi chiar este revoltat pe cei care pretind că trebuie scris într-un anume fel. Creaţia domniei sale nu este înghesuită în tipare, în canoane. Şi dacă cineva ar spune că totuşi este, acel tipar ar fi SUFLETUL său de ROMÂN, care este deopotrivă şi liantul întregii cărţi. De ce acest lucru? Pentru că ceea ce a scris a înmugurit, a înflorit şi a rodit mai întâi în sufletul său.

      În paginile lucrării transpar, în aceeaşi măsură smerenia şi demnitatea autorului. Smerenia se observă din modul în care se raportează la semenii săi, care au nevoie de înţelegere şi ajutor. Care-i este atitudinea faţă de aceştia? Îi observă atent, îi iubeşte necondiţionat, îi face cunoscuţi lumii. Demnitatea lui Benoni Todică este moştenită de la înaintaşi, dar şi cultivată prin educaţia primită în familia românului de rând, cu o mentalitate sănătoasă şi în şcoala românească a mijlocului de secol 20.  Autorul, nu numai că apreciază şi promovează adevăratele valori, dar sesisează şi minusurile oamenilor şi a ceea ce se întâmplă nefiresc în ţară şi în lume. Se revoltă faţă pe nedreptate, rea vointă, rea credinţă şi mai ales necredinţă. Ben Todică iubeşte oamenii, nu are nimic cu nimeni, ci cu faptele unora care nu au respect şi iubire faţă de semeni, de ţară şi neam.

      În cartea sa Todică ne învaţă, nu să evadăm din faţa greutăţilor, ci să ne confruntăm cu ele, să sesizăm şi să încercăm să schimbăm răul, să cultivăm binele. Şi asta pentru trezirea şi întreţinerea în cugetul românilor a sentimentului de dragoste adâncă, serioasă, demnă, nobilă de rădăcini şi obârşie. Această carte vrea să lumineze ici-colo porţiuni din destine individuale, dar şi destine colective (ale poporului român).

      Ceea ce face farmecul cărţii sale, este darul scriitorului de a relaţiona cu oamenii şi cu mediul în care trăieşte, de a-şi dezvălui potenţialul său sufletesc, artistic, scriitoricesc. Nimeni altul nu l-a descris mai fidel şi mai complet decât prof. univ. dr. George Anca “Şi eu te-am perceput, de la prima veste despre existenţa ta, drept un unicat, nu atât Ben Românul - Zorba Grecul, nici omul anului în Australia, dar un mister nemaidiasporean, de revenire la toate rădăcinile lumii prin rădăcinile româneşti”. Şi venind vorba de rădăcini, simt nevoia să precizez că Ben Todică are rădăcini moldoveneşti, este prin naştere moldovean. S-a născut în satul Iezer, comuna Puieşti din judeţul Vaslui, şi astfel, se explică harul şi darul povestirii. Trece uşor de la tonul melancolic faţă de meleagurile natale şi oamenii apropiaţi din vremea copilăriei, adolescenţei şi primei tinereţi, la tonul de satiră şi umor în prezentarea unor momente hazlii din viaţa sa. Asemenea lui Ion Creangă, povesteşte amintiri din copilărie, despre învăţătorul său: ”Scrisul a început pe o foaie de caiet de citire cu un toc şi o peniţă şi o grămadă de lacrimi şi palme după cap de la Mustaţă, învăţătorul nostru, care îmi dicta: „A” mare de mână, pleosc o palmă, „a” mic de mână, pleosc, şi iar lacrimi, liniuţă subţire în sus, liniuţă groasă în jos”... Şi „humorul moldovenesc” este la loc de cinste în însemnările sale „Cu această piesă am participat la bienala teatrală Ion Luca Caragiale... Am fost apoi în turneu prin împrejurimi, şi aş mai fi şi astăzi dacă nu aş fi fost luat în armată”.

      Benoni Todică spune că „locul unde te naşti este sfânt”. Îl înţelegem şi îl credem că aşa este. Deşi a plecat în jurul vârstei de cinci ani din satul natal, nu a uitat niciodată că acolo era o biserică, de care pomeneşte în corespondenţa noastră: “Singura mea dorinţă este de a vedea biserica din Iezer, dacă mai există, pentru că nu am văzut-o niciodată”. Este limpede dorinţa de a-şi revedea biserica din satul în care a văzut lumina zilei şi a primit binecuvântarea Domnului de a sfinţi locurile pe unde l-au purtat paşii.

      Aşa se explică faptul că oriunde s-a aflat, a trăit, a simţit, a gândit româneşte, permanent s-a raportat la locurile natale sfinte, la trăirea ortodoxă, la istoria şi spiritualitatea neamului. În cartea sa respiră chemarea bunilor şi străbunilor, începând de la daci şi romani până zilele noastre.

      Ben Todică este un „alpinist al cunoaşterii”. A învăţat şi a urcat continuu pe drumul, de cele mai mult ori abrupt, al cunoaşterii şi al creaţiei. Este un veşnic căutător şi descoperitor, iar ceea ce a învăţat, a descoperit şi a creat a oferit cu dragoste şi generozitate şi celorlalţi. Aceasta este măreţia sufletului şi valoarea operei lui Ben Todică, şi de aceea, vă recomandăm cu căldură lectura cărţii „Între două lumi”, apărută în colecţia „Spiritualitatea Românească de Pretutindeni”, iniţiată şi coordonată de autor.